Deși au trecut peste 2400 de ani de cand acesta s-a născut, Aristotel, omul și filosoful – nu are nevoie de nicio prezentare în momentul în care cineva îi rostește numele. Totuși nu toata lumea știe detalii despre viața și despre munca acestuia. O incursiune în viața unui adevărat polimat: filozof, educator, cercetător și fondator, ce a atins subiecte din: biologie, metafizică, astronomie și chiar politică, se poate spune ca Aristotel a făcut posibilă civilizația. A inventat știința.

Viața lui Aristotel

Aristotel s-a născut la Stagira, în nordul Greciei. Tatăl său Nicomachus a fost medic la curtea regelui Amyntas al III-lea al Macedoniei (tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru cel Mare). La vârsta de șaptesprezece ani, Aristotel a plecat la Atena, centrul intelectual și cultural al vremii, pentru a-și completa educația.

S-a alăturat Academiei lui Platon, unde a stat douăzeci de ani, studiind, scriind, dezbătând și, în cele din urmă, predând. Aristotel a părăsit Atena când Platon a murit probabil pentru că s-a abătut de la gândul profesorului său și astfel nu a fost ales ca succesor al Academiei. În altă ordine de idei, a plecat pentru că Macedonia a subjugat Atena, iar sentimentele sale anti-macedonene ar fi putut duce la persecuția sa.

După ce a petrecut aproape cinci ani în activitate filozofică și cercetare empirică, mai întâi în Assos, în nordul Mării Egee și apoi pe insula vecină Lesbos, Aristotel a plecat în Macedonia ca ajutor personal al tânărului Alexandru, ce urma sa devina Alexandru cel Mare. S-a întors la Atena în anul 335 i.Hr. și și-a înființat propria școală, Liceum, într-o zonă dedicată zeului Apollo, în centrul orașului. Lyceum a fost un loc public unde Aristotel a predat, a cercetat și a scris. (Lyceum-ul a fost deschis în Atena pentru public în 2014 și poate fi vizitat zilnic). 

Școala sa a devenit cunoscută sub numele de „Peripatetică” din cauza curții acoperite sau a colonadei (peripatos) din zona școlii. Este posibil ca numele să fi fost dat și pentru că Aristotel obișnuia să meargă cu elevii săi când ținea cursuri, cu studenții avansați dimineața și cu iubitorii de cultura generala seara. Pentru el, predarea a fost cea mai importantă manifestare a cunoașterii și, așa cum a spus el, “a pretinde că știi înseamnă să poți preda”.

Aristotel a rămas la Atena până în anul 323 î.Hr. când Alexandru cel Mare a murit. A fost acuzat de impietate, din cauza faptului că i-a fost tutore subjugatorului. El a ales însă să părăsească Atena, astfel încât orașul “să nu păcătuiască împotriva filosofiei pentru a doua oară” – Aristotel. A murit un an mai târziu în Chalcis, pe insula Eubea.

Opera lui Aristotel

Aristotel s-a născut la Stagira, în nordul Greciei. Tatăl său Nicomachus a fost medic la curtea regelui Amyntas al III-lea al Macedoniei (tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru cel Mare). La vârsta de șaptesprezece ani, Aristotel a plecat la Atena, centrul intelectual și cultural al vremii, pentru a-și completa educația.

S-a alăturat Academiei lui Platon, unde a stat douăzeci de ani, studiind, scriind, dezbătând și, în cele din urmă, predând. Aristotel a părăsit Atena când Platon a murit probabil pentru că s-a abătut de la gândul profesorului său și astfel nu a fost ales ca succesor al Academiei. În altă ordine de idei, a plecat pentru că Macedonia a subjugat Atena, iar sentimentele sale anti-macedonene ar fi putut duce la persecuția sa.

După ce a petrecut aproape cinci ani în activitate filozofică și cercetare empirică, mai întâi în Assos, în nordul Mării Egee și apoi pe insula vecină Lesbos, Aristotel a plecat în Macedonia ca ajutor personal al tânărului Alexandru, ce urma sa devina Alexandru cel Mare. S-a întors la Atena în anul 335 i.Hr. și și-a înființat propria școală, Liceum, într-o zonă dedicată zeului Apollo, în centrul orașului. Lyceum a fost un loc public unde Aristotel a predat, a cercetat și a scris. (Lyceum-ul a fost deschis în Atena pentru public în 2014 și poate fi vizitat zilnic). 

Școala sa a devenit cunoscută sub numele de „Peripatetică” din cauza curții acoperite sau a colonadei (peripatos) din zona școlii. Este posibil ca numele să fi fost dat și pentru că Aristotel obișnuia să meargă cu elevii săi când ținea cursuri, cu studenții avansați dimineața și cu iubitorii de cultura generala seara. Pentru el, predarea a fost cea mai importantă manifestare a cunoașterii și, așa cum a spus el, “a pretinde că știi înseamnă să poți preda”.

Aristotel a rămas la Atena până în anul 323 î.Hr. când Alexandru cel Mare a murit. A fost acuzat de impietate, din cauza faptului că i-a fost tutore subjugatorului. El a ales însă să părăsească Atena, astfel încât orașul “să nu păcătuiască împotriva filosofiei pentru a doua oară” – Aristotel. A murit un an mai târziu în Chalcis, pe insula Eubea.

Una dintre cele mai faimoase figuri gânditoare a umanității, Aristotel a fost preocupat în principal de descoperirea adevărului și dezvoltarea cunoștințelor, deoarece credea că, prin natură, ființele umane doresc să știe. Pentru el, o viață pe deplin umană este o viață de activitate intelectuală. Accentul pe raționamentul și metoda științifică caracterizează cea mai mare parte a lucrărilor sale.

Aristotel a fost un scriitor prolific

Aristotel scris pe larg despre numeroase subiecte, dar doar aproximativ o cincime din lucrările au fost salvate – conținând texte din diferitele domenii pe care le-a studiat. Deși se spune că a fost lăudat pentru stilul său de a scrie, operele sale care au supraviețuit timpului sunt în mare parte sub formă de notițe, probabil pentru propria utilizare, mai degrabă decât destinate publicării. 

După cum am precizat la începutul articolului, ne-am putea gândi la Aristotel ca la un polimat. A scris despre matematică, logică, biologia animalelor, suflet, retorică, drama, poezie, teoria politică, filosofia științei, metafizică. De asemenea, a scris despre etică, Etica Nicomahică fiind textul său fundamental, format din 10 cărți, avand ca subiect: virtutea.

Aristotel a fost influențat în special de cercetările sale în biologia animalelor. Cealaltă cea mai semnificativă influența asupra lui, a fost Platon, profesorul său din tinerețe de la Academie.

Profesorul a avut un impact semnificativ asupra elevului: pe subiectele pe care le-a studiat, setea de cunostinta, valoarea explicației sau metoda de construire a unui argument. De exemplu, Socrate începea un dialog cu opinia elevului său cu privire la un subiect dat. Pe de alta parte în Etica Nicomahică a lui Aristotel, acesta începe ancheta cu endoxa sau cu cele mai populare opinii despre un subiect. El credea că majoritatea oamenilor, laici, educați sau înțelepți nu poate fi în întregime în eroare – și a dorit să se bazeze pe cunoștințele existente. El a preluat aceasta metodă de la Platon.

El a folosit această metodă și pentru că a vrut să examineze lumea pe care o cunoșteau oamenii, cultura în care trăiau și comportamentele individuale pe care le puteau observa. Apoi, el a criticat, adaptat sau respins opiniile cu care nu era de acord înainte de a-și prezenta propriile opinii.

Aristotel a respins Teoria Formelor a lui Platon. El a susținut că această teorie era prea abstractă și de puțin folos pentru ființele umane. Această teorie se îndrepta spre proprietăți, cum ar fi Frumusețea, ca entități abstracte, eterne și universale, care au existat separat de obiectele frumoase la propriu. De exemplu, Frumusețea poate fi înțeleasă doar prin minte, nu prin experiență senzorială sau opinie. Dar Aristotel a fost un filozof / om de știință, care credea în logică, percepție și fapte, așa ca nu putea fi de acord cu o astfel de teorie.

El a susținut că adevărata înțelepciune vine din examinarea obiectelor și întâmplărilor la propriu, nu din privirea dincolo de ele în lumea ideilor din alt spațiu și timp. El nu s-a angajat la o singură idee universală care urmată ar însemna calea corecta pentru orice. Aristotel s-a concentrat asupra particularităților dintr-o situație și, deși a acceptat că principiile universale ar putea exista, el era sigur oamenii nu le-ar putea învăța decât din experiență.