Hercule, cunoscut și sub numele de Heracle în mitologia romană, este un personaj remarcabil din mitologia greacă, fiind considerat un erou cu o dublă natură, parte zeu și parte om. Conform lui Homer, Hercule era rezultatul uniunii dintre Zeus și o femeie muritoare pe nume Alcmena, care era soția lui Amfitrion din Teba. Zeus a sedus-o pe Alcmena asumându-și înfățișarea lui Amfitrion, strănepotul lui Perseu, în timp ce acesta era plecat la război împotriva tafirienilor. Astfel, din această legătură s-a născut eroul Hercule.

Armele lui Hercule

Hercule a fost cunoscut sub mai multe nume, precum Alceu sau Alcide, Amfitrioniadul, Triselenos (fiul lunii triple), Calinicos (al frumoasei victorii). Printre armele ce-l difineau amintim ghioaga și blana de leu, pe care o purta pe cap ca un fel de coif. Armele folosite de el i-au fost oferite de către zei: Athena i-a dat arcul, Hefaistos – armura, și Hermes – sabia. De asemenea, caii i-au fost dăruiți de către Poseidon.

Hercule si Hera

Un moment notabil în mitologia lui Hercule este legat de faptul că Zeus a prezis că el va fi tatăl unui erou care va deveni rege peste descendenții lui Perseu. Acest lucru a provocat gelozia soției lui Zeus, Hera. Hera a obținut de la Zeus promisiunea că urmașul lui Perseu care se va naște într-o anumită zi va fi rege, și astfel ea a grăbit nașterea lui Euristeu din Argos, un alt urmaș al lui Perseu, cu o zi înaintea nașterii lui Hercule. Hera a amânat nașterea lui Hercule, lăsându-l fără domnia pregătită pentru el de Zeus.

Relația dintre Hercule și Hera a fost întotdeauna tensionată. Deși Hera își manifestă adesea aversiunea față de erou în diferite povești mitologice, unul dintre sensurile etimologice ale numelui Hercule este „cel ce primește glorie de la Hera,” iar în diverse sanctuare dedicate Herei, muncile lui Hercule sunt reprezentate în sculpturi.

Hercule a fost unul dintre cei doi fii ai lui Alcmena, celălalt fiind Ificles, care a fost fiul lui Amfitrion, născut cu o zi mai târziu decât Hercule. Hera și-a manifestat mânia asupra lui Hercule încă de la naștere, trimițând doi șerpi să-l omoare. Cu toate acestea, Hercule a demonstrat încă din copilărie natura sa divină prin sugrumarea șerpilor. Potrivit tradiției, pentru a obține nemurirea, Hercule trebuia să sugă laptele Herei, cea care i-a fost întotdeauna dușmană. Într-una dintre versiunile mitului, Hermes a pus copilul în poala adormită a zeiței, iar laptele care a curs din sânul ei a ajuns pe cer formând Calea Lactee. O altă versiune arată că Athena a convins-o pe Hera să alăpteze copilul.

Copilaria Lui Hercule

Copilăria și adolescența lui Hercule (Heracle) au fost petrecute în ținutul cetății Teba. Amfitrion l-a învățat să mânuiască carul, Autolicos l-a învățat pugilatul, Euritos l-a învățat să tragă cu arcul, iar Linos l-a inițiat în cântat la liră. Se spune că Hercule l-a ucis pe Linos cu lira pentru că acesta îndrăznise să-l critice. Într-un moment, Amfitrion l-a trimis pe Hercule să păzească turma de vite a lui Stenelos, alt fiu al lui Perseu, pe muntele Citeron. Această perioadă a vieții lui Hercule a marcat începutul unei tradiții: ghioaga, celebrul său simbol, ce a fost făcută dintr-un măslin sălbatic pe care l-a smuls cu mâinile goale de pe coasta muntelui Helicon.

De asemenea, în această perioadă, Hercule a dobândit și celebra blană de leu pe care o purta adesea pe umeri în reprezentările sculpturale. Una dintre tradiții susține că această blană a provenit de la leul Nemeea pe care l-a ucis, în timp ce o altă versiune relatează că a obținut-o în prima sa faptă de curaj, când a ucis un leu care amenința turmele lui Amfitrion și ale regelui Tespius, din Tespiai. Ca recunoștință pentru curajul său, regele Tespius i-a oferit ospitalitatea sa și i-a dat cele 50 de fiice ale sale ca soții.

Ulterior, Hercule a obținut o victorie impresionantă asupra lui Erginos, regele din Orhomenos, care pretindea tribut de la tebani. Această confruntare a fost costisitoare, deoarece a adus moartea tatălui său, Amfitrion. Cu toate acestea, Creon, regele Tebei, a răsplătit eroismul lui Hercule, oferindu-i mâna fiicei sale, Megara, în căsătorie. Din această uniune, Hercule și Megara au avut mai mulți fii.

Hera a așteptat momentul culminant al triumfului lui Hercule (Heracle) și apoi l-a lovit cu nebunie, determinându-l să își omoare copiii născuți cu Megara și pe cei doi fii ai fratelui său, Ificles. Când a fost trezit din nebunie, Hercule a fost copleșit de dureri și remușcări, autoexilându-se și căutând refugiu la Tespius, unde a fost purificat.

În această perioadă dificilă, Hercule (Heracles) a căutat răspunsuri de la oracolul din Delfi cu privire la viitorul său. Pythia i-a schimbat numele, înlocuindu-l pe cel sub care era cunoscut până atunci, cu Hercule.

De asemenea, Apollon i-a dat o misiune: să meargă la Tirint și să slujească timp de 12 ani sub comanda lui Euristeu, vărul său. La sfârșitul acestui lung serviciu, i s-a promis nemurirea. Timp de 12 ani petrecuți la curtea lui Euristeu, Hercule a realizat celebrele cele 12 munci ale lui Hercules.

Aceste fapte de eroism sunt bine-cunoscute din legende, iar Homer a menționat doar câteva dintre ele, precum coborârea lui Hercule în Infern și confruntarea sa cu Cerber. În plus, Homer a relatat lupta lui Hercule cu un monstru marin.

Cele 12 Munci ale lui Hercule

Cele douăsprezece munci, sculptate pe metopele templului lui Zeus din Olympia:

1. Uciderea Leului Nemeea

Hercule a înfruntat leul nemuritor din Nemeea, o bestie cu blană impenetrabilă și piele rezistentă la săgeți și ghioage. Cu forța sa, Hercule l-a doborât și a purtat pielea leului ca simbol al victoriei.

2. Uciderea Hidrei din Lerna

Hercule a învins Hidra din Lerna, un balaur cu mai multe capete, renaștea după tăiere. Cu ajutorul lui Iolau, Hercule a înfrânt Hidra arzând rădăcinile capetelor tăiate și înmormântând capul nemuritor.

3. Capturarea Căprii din Cerinia

Hercule a capturat o căprioară fabuloasă din Cerinia, o creatură cu coarne de aur și copite de bronz, într-o vânătoare care a durat un an.

4. Prinderea Mistretului de pe Muntele Erimant

Hercule a prins mistrețul de pe Muntele Erimant și l-a dus lui Euristeu, deși acesta nu a putut să-l sacrifice datorită impresionantei sale stări.

5. Curățarea Grajdurilor Regelui Augias

Hercule a curățat grajdurile regelui Augias, care nu fuseseră igienizate de 30 de ani, într-o singură zi, deviind râurile Alfeu și Peneu pentru a face acest lucru.

6. Înfruntarea Păsărilor Stimfaliene

Hercule s-a confruntat cu păsările stimfaliene, creaturi cu pene de bronz și gheare ascuțite. Athena l-a ajutat cu niște clopoței pentru a le alunga în aer, apoi le-a ucis cu săgeți otrăvite.

7. Prinderea Minotaurului din Creta

Hercule a capturat minotaurul din Creta, o creatură trimisă de zeul Poseidon, și l-a adus în Maraton.

8. Prinderea Iepelor lui Diomede

În legenda prinderii Iepelor lui Diomede, Heracle a fost trimis să aducă caii sălbatici înapoi fără a se lăsa înfrânt de sălbăticie sau agresivitatea acestora. El a reușit să îi ademenească până la malul mării, unde a folosit o capcană pentru a-i captura și, în cele din urmă, i-a adus înapoi la regele Eurystheus. Acest episod a fost una dintre cele 12 munci celebre ale lui Heracle.

9. Culegerea Centurii Reginei Amazonă Hipolita

Hercule a cules centura purtată de regina amazonă Hipolita, după o confruntare care s-a încheiat cu moartea reginei.

10. Capturarea Boilor lui Gerion

Hercule a capturat boii lui Gerion, un monstru cu trei corpuri care locuia pe insula Eritia. A trebuit să înfrunte numeroase dificultăți, inclusiv lupta cu gigantul Eurytion și câinele Orthrus. De asemenea, a deviat cursurile râurilor Alfeu și Peneu pentru a curăța grajdurile lui Augias.

11. Culegerea Merelor din Grădina Hesperidelor

Hercule a reușit să înșele balaurul Ladon și să obțină merele de aur din grădina Hesperidelor.

12. Prinderea lui Cerber în Infern

Ultima muncă a fost cea mai dificilă – prinderea lui Cerber, câinele cu trei capete al lui Hades, în infern. Hercule a reușit să îndeplinească această misiune cu ajutorul lui Hermes și Athena, după ce a fost inițiat în Misterele Eleusine.

Aceste douăsprezece munci au fost realizări remarcabile ale lui Hercule, dovedindu-și curajul, ingeniozitatea și forța neînfricată, aducându-i faimă și onoarea, facandu-l cel mai celebru si mai mare erou din mitologia greaca.

Hercule, Eliberatorul Infernului

În adâncurile infernului, Hercule a devenit o figură eliberatoare, salvându-l pe Tezeu de suferințele pe care le îndura și scoțându-l pe Ascalafos de sub povara bolovanului care îl apăsa. El a fost determinat să ofere un sacrificiu în onoarea morților, propunând să ofere vitele din turmele lui Hades, iar cu puțin îndrăzneală, ar fi pus capăt vieții paznicului lor, Menetes, dacă nu era intervenția Persefonei. 

În cele din urmă, Pluton a permis lui Hercule să ia cu el pe pământ pe Cerber, cu condiția ca eroul să nu recurgă la arme. Hercule a reușit să-l convingă pe Cerber să-l însoțească, și l-a prezentat apoi lui Euristeu, după care l-a condus înapoi în Înfricoșătoarea lume de dincolo.

Există și o versiune alternativă a acestei povești pe care Euripide o dezvăluie, susținând că, în timpul șederii sale în lumea de dincolo, un uzurpator din insula Eubeea numit Creon a încercat să cucerească orașul Teba. Hercule a intrat în conflict cu acesta și l-a învins, însă, în timp ce aducea un sacrificiu în semn de recunoștință, Hera a ales să-l pedepsească, afectându-i mintea. Nebunia care s-a abătut asupra lui Hercule a jucat un rol important în cadrul evenimentelor ce au urmat.

După ce a încheiat cele celebre 12 munci, Hercule a părăsit serviciul lui Euristeu și s-a întors la Teba. Aici, el a luat o decizie care avea să schimbe cursul vieții sale, învăluindu-se în evenimente cunoscute sub numele de „Parerga”. Cu generozitatea sa caracteristică, Hercule i-a oferit mâna soției sale, Megara, prietenului său credincios, Iolau, și și-a propus să se căsătorească cu Iole, fiica lui Euritos, regele cetății Ecalia din insula Eubeea. 

Această căsătorie a fost însoțită de o provocare legată de trasul cu arcul, inițiată de regele Euritos, care promisese mâna Iolei celui care avea să-l învingă în această încleștare. Hercule a ieșit învingător, dar Euritos și fiii săi nu au ținut promisiunea, din cauza tragediei personale din viața lui Hercule, în care și-a pierdut copiii născuți cu Megara. Singurul care i-a rămas credincios a fost Ifitos, unul dintre fiii lui Euritos, dar chiar și acesta a devenit victima furiei lui Hercule într-un acces de nebunie.

Această nebunie a fost urmată de o boală, iar un oracol din Delfi a prevestit că Hercule avea să se vindece doar dacă va munci timp de trei ani și va oferi bunurile câștigate lui Euritos pentru a răscumpăra moartea fiului său. Hercule a acceptat această sarcină și a devenit sclavul reginei Omfale din Lidia timp de trei ani. În această perioadă, au avut loc numeroase evenimente eroice, precum capturarea lui Cercopi, confruntarea cu Sileu, o expediție în Colchida unde a întâlnit Argonauții, participarea la vânătoarea calidoniană și întâlnirea cu Tezeu când acesta a ajuns în Corint, călătorind de la Trezena.

După ce perioada de sclavie s-a încheiat, Hercule a pornit într-o expediție militară împotriva Tebei, reușind să cucerească cetatea și să-l înfrângă pe regele Laomedon. Cu toate acestea, a decis să cruțe pe fiul regelui, Podarces, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Priam. 

Din aceeași perioadă, se remarcă și Gigantomahia, o confruntare în care zeii au cerut ajutorul lui Hercule în lupta lor împotriva giganților. Mai târziu, el s-a deplasat în Calidon, unde s-a căsătorit cu Deianira, fiica lui Oeneu, după ce s-a luptat cu Aheloos pentru a o câștiga. Cu toate acestea, în timpul unui banchet, Hercule a ucis din greșeală pe Eunomos, un rudă a lui Oeneu. Ca urmare a legii, a fost nevoit să părăsească Calidon, împreună cu soția sa.

Cei doi au ajuns pe malul râului Evenos, unde centaurul Nessus a oferit ajutorul său pentru a-i ajuta să treacă pe cealaltă parte a râului, în schimbul unei sume modice. Hercule a traversat singur râul, dar Deianira a cerut ajutorul lui Nessus. Acesta a încercat să o violeze, iar Hercule, auzind strigătele, l-a ucis cu o săgeată în inimă. Înainte de a muri, Nessus i-a spus Deianirei să adune sângele său, susținând că acesta îi va garanta dragostea veșnică a soțului său.

Mai târziu, Hercule a pornit într-un război împotriva Ehalei și a regelui Euritos. După ce a cucerit cetatea și a ucis fiii regelui, el a luat-o cu el pe Iole, pentru care se luptase anterior. Această prezență a Iolei alături de Hercule a stârnit gelozia Deianirei. Pentru a-l recuceri, Deianira a așteptat momentul în care Hercule a ridicat un templu în cinstea lui Zeus pe un promontoriu din insula Eubeea și i-a cerut lui Licas, un credincios, să-i aducă un veșmânt potrivit pentru ceremonie. 

Cu toate acestea, Deianira a înmuiat cămașa în sângele lui Nessus, care fusese rănit de săgeata otrăvită a lui Hercule. Când cămașa a atins trupul eroului, acesta a fost cuprins de dureri cumplite și a sfâșiat bucăți din propriul său trup încercând să scape de ea. Deianira, conștientizând ce a făcut, s-a sinucis.

Hercule, după ce i-a dat fiului său mai mare, Hilos, porunca să se căsătorească cu Iole atunci când va deveni adult, s-a dus pe muntele Oeta. Acolo, a ridicat un rug de lemn, s-a așezat pe el și i-a cerut lui Filoctet să-i dea foc. În timp ce flăcările îl învăluiseră, o furtună a izbucnit pe munte, iar un nor a coborât spre Hercule. Acesta a fost ridicat în împărăția zeilor, unde i s-a acordat nemurirea. S-a împăcat cu Hera și s-a căsătorit cu fiica ei, Hebe.

Astfel, Hercule și-a încheiat viața într-un mod care a permis venerarea sa ca erou, dar și ca zeu.