În localitatea transilvăneană Tărtăria (România), au fost descoperite unele dintre cele mai vechi relicve scrise — plăcuţele de la Tărtăria. Vârsta lor atinge circa 7 000 de ani. Perioada în care a fost folosit alfabetul respectiv se întinde între anii 5500 şi aproximativ 3000 î.Hr. Cum a putut apărea scrisul în această parte a lumii şi ce conţin aceste texte?

In timpul săpăturilor din anul 1961, în apropierea satului Tărtăria, arheologul Nicolai Vlassa a descoperit nişte statuete ale unor idoli vechi şi trei plăcuţe de lut, pe care sunt încrustate nişte simboluri. Alături de acestea a fost găsit un schelet decapitat al unui om matur. Două dintre plăcuţe sunt de formă dreptunghiulară, iar a treia — rotundă, cu diametrul de aproape 6 cm. Două sunt găurite. Ultima este împărţită în patru părţi de o linie verticală si alta orizontală.

Simbolurile de pe plăcuţe se aseamănă cu semnele pictografice ale scrierii sumeriene din mileniul al IV-lea î.Hr. După efectuarea analizei radiocarbonice în scopul determinării vârstei scheletului care se afla în acelaşi strat de rocă, s-a estimat că vechimea lui e de aproximativ 7 000 de ani. Aceasta ar însemna că plăcuţele de la Tărtăria sunt cele mai vechi artefacte scrise, ele fiind atribuite surselor VinCa — cultură balcanică de nord din epoca neolitică (mileniile V—III i.Hr.). Unii savanţi consideră că vechimea plăcuţelor nu corespunde cu vârsta scheletului; apropo, acestea, din variate motive, nu au fost supuse analizelor cu C14.

S-au găsit aproape o mie de artefacte cu pictograme asemănătoare, dispuse vertical şi

orizontal. in majoritatea cazurilor, acestea reprezintă animale, ramuri de copaci şi tot felul de simboluri abstracte. De exemplu, pe una dintre plăcuţele din Tărtăria sunt redate o pasăre, o ramură şi o oaie. Descoperiri de felul acesta s-au făcut nu numai în România, ci şi în ţările învecinate: Grecia, Ungaria, Moldova, Serbia, Ucraina.

Cercetătorii au constatat că există asemănări în modul de scriere a simbolurilor, de-a lungul întregii perioade a culturii epocii În 1990, H. Haarmann a publicat, în „Revista cercetărilor indoeuropene”, un articol cu analiza comparativă a sistemelor de scriere din Tărtăria, din Creta şi din Cipru. Autorul a adus vreo cincizeci de exemple care dovedeau că există o legătură între acestea.

O contribuţie importantă în studierea scrierii tărtăriene a adus cunoscutul arheolog şi culturolog american, de provenienţă lituaniană, Marija Girnbutien. Conform opiniei acesteia, scrisul respectiv a apărut aproximativ la începutul mileniului al VI-lea î.Hr. şi s-a menţinut circa 20 de secole.

Încercând să descififreze vechile scrieri, savanţii nu au ajuns la o părere comună în ceea ce priveşte explicarea pictogramelor, aparand divergenţe in interpretarea acestor inscripţii. S-au emis diverse ipoteze, care se exclud reciproc. Comparând scrierile minoică şi sumeriană, unii cercetători ajung la concluzia că, la început, simbolurile se scriau pentru a ţine evidenţa bunurilor, indicându-se cantitatea sau valoarea acestora. Drept argument pentru susţinerea acestei teorii este dat exemplul celui mai frecvent simbol, care aminteşte un pieptene. Se presupune că acesta ar putea fi un simbol numeric.

Nu a fost acceptată de către savanţi nici teoria lui G. Grinevici, publicată în cartea sa „Scrierea protoslavă”’. Conform opiniei lui, simbolurile din Tărtăria sunt absolut identice, din punct de vedere grafic, cu simbolurile scrierii protoslave, a căror semnificaţie fonetică a fost determinată în timpul citirii inscripţiilor, realizate cu scrierile de tipul linii şi drepte, din inscripţiile etrusce, cretane şi protoindiene.

De aceea, consideră G. Grinevici, citirea inscripţiilor din Tărtăria nu a prezentat o mare dificultate: POBEETb (srrb) BbIBHHbI […] ,A,’API3)KHOB’b. Oricine cunoaşte limbile slave poate să traducă acest text, fără să se uite în vreun dicţionar. POBE inseamnă.  — „copii” si ETb (ŞîTb) verbului „ŞITH, HMy” — „a lua” şi pronumele BbI — „Bac”, adică „voştri”. Ne putem da seama că. OBID semnifică. „lângă, în apropierea” şi BHHbI. Deci, traducerea textului preistoric din V-lea mileniu î.Hr. ar suna astfel: „Copiii vor primi păcatele voastre… Ţineţi-vă aproape de ei”.

Concluzia lui G. Grinevici privind rezultatele citrării scrierii protoslave, în general, şi a citirii inscripţiilor de la Tărtăria, în special, este că scrierea protoslavă constituie „primul model de scriere al omenirii”. Pe de altă parte, unii specialişti români susţin că aceste plăcuţe sunt mostre ale culturii Turdaş VinCa (4500-3700 i.H.), răspândită pe teritoriul României — în Banat şi Oltenia, în sudul Serbiei, in sud-estul Ungariei şi în nord-vestul Bulgariei.

Ei propun o altă descifrare a textelor de pe aceste plăcuţe, considerate a fi cele mai vechi din lume. Printr-un anumit procedeu, pe plăcuţe au fost descifrate următoarele silabe: BAB SARRU/ RABU
DU KI USU EN/ ZU GIRA PATESI III BANSUR MU NANNAR RABU/ ZU II DINGIR II DINGIRANA, a căror traducere ar fi: „Poarta de acces a marelui rege care conduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunii şi Focului, a prinţilor care slujesc masa mare (altarul) pentru jerfele închinate triadei sacre (AN, ENKI, EN-LIL I) şi măreţului zeu al Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două zeiţe (Igigi)”.

O ipoteză destul de răspândită. printre cercetători este că pe una din plăcuţe este reprezentat ritualul de ardere a preotului, a cărui perioadă de conducere s-a încheiat. Astfel, aceste simboluri ar putea reprezenta deci o informaţie de cult religios, cu importanţă numai în timpul desfăşurării ritualurilor.

Cercetătorii menţionează că în perioada culturii VinCa stilul reprezentărilor nu s-a schimbat şi nu a tins spre perfecţiune, în timp ce în alte scrieri se observă o tendinţă de perfecţionare şi stilizare a pictogramelor care se foloseau pentru redarea relaţiilor comerciale şi băneşti. Savantul orientalist A. Kifişin a observat în simbolurile de pe una din plăcuţe şase totemuri antice identice cu simbolurile găsite în oraşul sumerian Djem-det Nasra. Citite în cerc, în sens invers mişcării acelor de ceasornic, reiese textul proto sumerian NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I., tradus prin: (cea de a) patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic după ritual a fost ars. Acesta-i al zecelea”.

Plăcuţele originale din Tărtăria se păstrează în Muzeul arheologic din Tărtăria. În perioada încetării folosirii scrisului de la Tărtăria (aproximativ mileniul 3 i.H.) au dispărut brusc şi mari civilizaţii preistorice foarte avansate — cea a Sumerului, din zona actualului Irak, şi civilizaţia Harapa, din vechea Indie. Misterul acestor dispariţii, deocamdată, rămâne de nepătruns.