Apolonius s-a născut în secolul I, anul 7.î.Hr., în localitatea Tyana, Cappadocia și a dovedit de mic că avea aptitudini deosebite pentru învățătură. Avea 16 ani când a fost admis în templul lui Esculap, care avea rangul unei facultăţi de astăzi, prin depunerea jurământului pitagorean.

În scurtă vreme el a cucerit admirația profesorilor săi şi a asimilat cunoştinţele acestora, fiind nevoit să plece în Antiohia, într-un templu închinat lui Apollo, pentru a-și continua studiile.

De la un preot bătrân, Apolonius află traseul pe care îl străbătuse Pitagora în călătoria lui către India. Urmandu-i exemplul, pleacă şi el în Orient.

A fost intampinat si apreciat ca un mare învățat și în fiecare localitate i se acordau onoruri deosebite și era rugat să-și intarzie șederea.

Se spune ca a fost acceptat şi în legendara Shambala. Călătoria lui a durat aproape şase ani și când a revenit la Roma era cel mai prețuit dintre învăţaţi.

Renumele său a stârnit invidia tiranului Domitian, împăratul de atunci al Romei, care s-a grăbit să-I acuze de conspiraţie. Nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar, ceea ce Apolonius făcuse într-adevăr, era foarte supărător: îl criticase vehement, în public, pe dictator, şi îi comentase abuzurile şi crimele.

La proces, după ce acuzatorii și-au desfășurat atacurile calomnioase, Apolonius i s-a adresat lui Domitian direct: „Poţi să faci ce vrei cu trupul meu dar nu şi cu sufletul meu… Si, dacă mă gândesc bine, nici cu trupul!”, a spus el şi aproape imediat a fost înconjurat de o flăcăruie albastră şi a dispărut. Cand s-a produs această „minune” Apolonius avea 85 de ani. El a reapărut în localitatea sa natală, în Tyana, dar oficialităţile imperiale nu I-au mai deranjat niciodată. 

Avea 100 de ani, în anul 96 d.Hr., când, în timp ce ţinea o prelegere studenţilor săi, a căzut în transă, fără nici un motiv aparent şi a prevestit, cu lux de amănunte, ca un martor ocular, scena asasinării, la Roma, a împăratului Domitian care chiar atunci avea loc.

Abia după câteva zile curierii oficiali au adus vestea și au confirmat clarviziunea sa. Apolonius este cel care a îngropat în toată Europa vestitele talismane energetice, care aveau rolul să-i ajute pe locuitorii cetăţilor respective să înfrunte evenimentele viitoare ce le erau hărăzite.

Talismanele lui Apolonius sunt nişte pietre preţioase: safire, smaralde sau aquamarine, neprelucrate, pe care Apolonius le-a adus, conform legendei, din Shambala.