Golden Gate Bridge este un pod suspendat peste Strâmtoarea Golden Gate (în traducere din engleza: Poarta de aur). El leagă oraşul San Francisco, care se află în partea de nord a peninsulei cu acelaşi nume, cu partea de sud a districtului Marin, în apropiere de suburbia Sausalito.

Golden Gate Bridge a fost cel mai mare pod suspendat din lume, de la inaugurare, în anul 1937, până în anul 1964. Podul are o lungime totală de 1970 de metri, iar lungimea segmentuiui principal constituie 1280 de metri. Distanţa de la pod până la suprafaţa apei este de 67 de metri. În procesul de construcţie au fost cheltuiţi circa 35 de milioane de dolari. Lucrările au început pe data de 5 ianuarie 1933 şi au durat mai mult de 4 ani.

Proiectul podului a fost elaborat de inginerul Joseph Strauss, fiind consultat de Irving Morrow, care a introdus în design elemente de Art Deco. Toate calculele matematice au fost făcute de Charles Alton Ellis, dar, din cauza relaţiilor proaste cu Joseph Strauss, numele lui nu figurează printre constructorii podului şi nici nu este înscris pe placa cu numele inginerilor proiectanţi, de pe turnul sudic. Pe data de 27 mai 1937, la ora 6 dimineaţa, podul Golden Gate a fost deschis pentru pietoni.

A doua zi, după semnalul dat din Casa Albă de preşedintele Roosevelt, pe pod au intrat primele maşini. În anul 1987, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la inaugurarea podului, a fost organizată o festivitate specială, dedicată acestui eveniment. În ziua aceasta, traficul auto a fost restricţionat pentru a da posibilitate tuturor participanţilor (peste 300 de mii) să traverseze podul.

Fiind singura ieşire spre nord din San Francisco, Golden Gate Bridge reprezintă o secţiune din autostrada federală, dar si una dintre principalele şosele din California. Traficul auto, pe acest pod, se efectuează pe şase benzi.

Zilnic, pe acest pod trec, în medie, peste 100 000 de maşini. Numărul de benzi, în fiecare direcţie, variază în funcţie de fluxul de maşini. De obicei, în zilele de lucru, dimineaţa, sunt deschise patru benzi spre oraş şi două în sens opus, iar seara, în orele de vârf, totul este inversat. Noaptea funcţionează câte două benzi în fiecare direcţie.

Autostrada podului este dotată cu stâlpi din masă plastică ca de bandă despărţitoare, ceea ce conduce la sporirea periculozităţii traficului. Din această cauză, viteza deplasării autovehiculelor este limitată la 45 de mile pe oră (72 km/oră). Cel puţin o dată pe an, se intâmplă accidente din aceasta cauză, când o maşină trece pe contrasens şi loveşte alte vehicule, aflate în mişcare. În prezent, se doreşte construirea unei benzi de mobile de separaţie, care va spori securitatea circulaţiei rutiere.

Iniţial, podul era vopsit cu grund, conţinând miniu pe bază de plumb. Stratul exterior de asemenea era pe bază de plumb. La mijlocul anilor 60, a fost iniţiat un program în vederea perfecţionării protectiei anticorosive, care prevedea înlăturarea vopselei vechi si revopsirea structurii metalice. În momentul de faţă, podul este deservit de 38 de zugravi, care întreţin şi revopsesc porţiunile cele mai afectate de coroziune. Începând cu data de 1 septembrie 2002, a fost mărită taxa de traversare a podului în direcţia sudică, de la trei, la cinci dolari.

Deplasarea în direcţia nordică este gratuită. Pietonii şi bicicliştii circulă gratis în ambele sensuri. Tot gratis circulă salvarea, poliţia şi pompierii. Golden Gate Bridge este, de asemenea, cunoscut ca un loc de sinucidere şi este unul dintre cele mai populare locuri pentru sinucigaşii din lume (în medie, la fiecare două săptămâni, cineva işi pune capăt zilelor aici).

Pentru mai mult de şapte decenii de existenţă a podului, în conformitate cu rapoartele neoficiale, mai mult de 1 200 de persoane s-au sinucis, sărind de pe el în apă. Serviciul de pază salvează aproximativ 70 de oameni anual. Există cazuri când oamenii special vin la San Francisco, cu scopul de a sări de pe pod.