Când moare unul dintre politicienii importanţi, încep toţi să caute motivul morţii sale, avansând tot felul de versiuni. Adevăratul motiv rămâne invăluit în ceaţă, deoarece încep să apară presupuneri false, cum că ar fi vorba de o răfuială. Aşa a fost şi în cazul asasinării politicianului Serghei Mironovici Kirov (Kostrikov).

Kirov a fost impuşcat la 1 decembrie 1934, de Leonid Nikolaev, care imediat a vrut să se sinucidă, dar a eşuat în această tentativă, reuşind doar să-şi provoace o rană gravă, dar nu mortală. Există o versiune oficială şi mai multe versiuni neoficiale privind acest asasinat de răsunet. Cea oficială a avut mari implicaţii politice — agenţii NKVD, ghidându-se după afirmaţiile lui Stalin privind contribuţia membrilor opoziţiei lui Zinoviev la moartea lui Kirov, au inventat nişte legături între Nikolaev şi cauzele penale, falsificate, ale unui mare grup de cetăţeni, care, ulterior, au fost Impuşcaţi. Există si alte date. Unii istoricii sunt de părere că de această tragedie ar fi fost răspunzător Insuşi Stalin. Kirov era iubit de popor, fiind considerat un om integru şi neînfricat.

După toate probabilităţile, a existat tentativa de a distrage atenţia oamenilor de la greşelile evidente ale conducerii. De exemplu, N. Hruşciov, în memoriile sale, afirmă că asasinarea lui Kirov a fost organizată chiar de Stalin şi NKVD. Putea oare chiar insuşi Stalin să-l suprime pe Kirov? Doar ei erau prieteni! Se ştiau de mult şi prietenia lor era adevărată. Erau mai tot timpul împreună la vilă, şi, uneori, săpau împreună grădinile sau tăiau trandafirii. Stalin avea pe lotul său piersici, caişi, servindu-şi, adesea, prietenul cu fructe. Stând la un ceai, ei discutau despre cum să obţină o recoltă bogată sau cum se altoiesc pomii etc. Putea oare să se întâmple un asemenea lucru între doi prieteni adevăraţi? Majoritatea cercetătorilor sunt convinşi că Stalin nu ar fi acceptat o asemenea faptă, însă Hruşciov declara că Nikolaev îndeplinise directiva lui Stalin. Mai precis, acesta nu fusese un ordin direct. După toate probabilităţile, ordinul i-a fost dat lui Iagoda, acesta a alcătuit planul, iar Nikolaev a fost numit executorul direct.

Mulţi istorici consideră că lui Stalin îi convenea să moară. Kirov, căci astfel se confirma legenda despre conspiraţia secretă. Şi Stalin, sub acoperirea acestei legende, îi impuşca pe duşmanii şi concurenţii săi. Astfel, conducătorul a folosit numele lui Kirov în interesele sale personale. Mai întâi au fost învinuiţi de trădare Zinoviev şi Kamenev, au fost catalogaţi ca fiind din opoziţia condusă. de Zinoviev toţi cunoscuţii lui Nikolaev. Apoi a urmat asasinarea lui Iagoda. Ciudat, dar mureau acei care ştiau adevărul despre crimă. Referitor la această crimă, există şi versiunea cum că au existat motive de ordin pur personal. Conform uneia dintre acestea, soţia lui Nikolaev, Milda Draule, care era chelneriţă în Smolnîi, comunica direct cu Kirov.

Nikolaev era un om incomod, provoca, adesea, certuri, scandaluri şi, într-un final, el a fost exclus din partid. Prin Milda, el a apelat la Kirov. Serghei Mihailovici a reuşit să-l ajute pe Nikolaev, care a fost reabilitat şi chiar a fost angajat să lucreze în comitetul raional de partid. Curând, însă, Nikolaev a aflat că. Kirov şi soţia sa, Milda, se relaţie intimă. Gelos fiind, acesta a hotărât să se răzbune şi astfel s-a întâmplat acest omor de răsunet. La interogatoriu, Nikolaev a spus că s-a răzbunat pe Kirov pentru onoarea pătată a soţiei sale.

Conform altei versiuni, aceasta putea fi o răzbunare pentru viaţa sa neizbutită. El îndeplinea mereu sarcini de importanţă nesemnificativă, fiind plasat pe plan secund. Probabil, acest fapt îl întărâta pe Nikolaev, care s-a hotărât să facă pasul disperat. Ulterior, au apărut mărturii cum că, după ce a fost interogat, Nikolaev a solicitat o întrevedere cu Stalin. La ce i-ar fi trebuit? Poate că voia să-i destăinuie ceva sau să ceară un sfat cum să. procedeze în continuare? Asasinul a fost executat foarte curând. A fost executată, de asemenea, toată familia Nikolaev. Milda a fost reabilitată post mortem în anul 1990. Printre istorici, încă de atunci, s-a statornicit opinia cum că Kirov a fost omorât din motive de gelozie de scandalagiul Nikolaev.

Dar despre aceste lucruri, desigur, nu s-a scris. Apariţia în presă a unui articol despre cauzele reale ale omorului ar fi pătat numele lui Kirov şi al partidului. Era interzis să se vorbească în public despre viaţa personală a membrilor Biroului Politic. In anii 60, numele lui Kirov continua să fie manipulat. A apărut o scrisoare anonimă in care se spunea că ucigaşul lui Kirov ar fi reuşit se ascundă. Colaboratorii KGB-ului au găsit autorul scrisorii, acesta fiind un beţiv care-şi pierduse minţile.

Au trecut mulţi ani de la moartea lui Kirov. Istoria omorului pare încâlcită şi azi. Poate că, după trecerea a încă vreo câteva decenii, adevărul despre moartea lui va ieşi la suprafaţă…