Kremlinul din Moscova este situat pe malul stâng al râului Moscova, şi reprezintă cea mai veche parte a oraşului, principalul complex socio-politic, spiritual, religios şi istorico-artistic al capitalei Rusiei. Aici se află reşedinţa oficială a preşedintelui Federaţiei Ruse.

Numele de „Kremlin” inseamna „fortareata in interiorul orasului” si este des folosit acest nume cand se face referinta la guvernul rus, cam in acelasi sens cum „Casa Alba” face referinta la conducerea guvernului Statelor Unite.

Din ce este format Kremlinul

Printre clădirile care alcătuiesc compexul Kremlin din Moscova se află unşir de monumente religioase – Biserica Bunei-Vestiri, Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Biserica Arhanghelului Mihail, clopotniţa lui Ivan Veliki şi Marele Palat al Kremlinului, care cuprinde Palatul Teremnoi şi Biserica Naşterii Maicii Domnului. La capătul de sud al Pieţei Roşii, situată între fosta cetate regală şi actuala reşedinţă a preşedintelui Federaţiei Ruse, se află Catedrala Sfântului Vasile cel Binecuvântat (sau Catedrala Pokrovski), un edificiu important al artei ortodoxe, construit în 1554- 1560).

Primele construcţii de pe teritoriul Kremlinului din Moscova datează din epoca bronzului. În apropierea Catedralei Arhanghelului a fost descoperită o aşezare fino-ugrică, datată din epoca fierului (a doua jumătate a mileniului I iniţial, Kremlinul servea drept fortificaţie a aşezării tribului kryvichy, care a apărut pe dealul Boroviţki, la confluenţa râului Neglinaia cu râul Moscova. Prima menţionare în cronici despre Moscova datează din anul 1147. În anul 1156, pe teritoriul Kremlinului actual, au fost construite primele fortificaţii cu lungimea totală de aproximativ 850 de metri.

Cetatea era inconjurată de un şanţ. Pentru acele timpuri ea era o cetate tipică rusească, de dimensiuni medii, numită grad, şi a fost extinsă semni-ficativ de prinţul Dolgoruki în 1156. Digul de pământ era întărit cu grinzi de stejar, fixate între ele, în stil polonez. În timpul invaziei tătaro-mongole, Kremlinul a fost distrus. Începând cu anul 1264, devine reşedinţa cnejilor moscoviţi. Mai târziu au fost construite ziduri şi turnuri din lemn de stejar. În Kremlin se găsea cea mai veche biserică din Moscova – Catedrala Adormirii Maicii Domnului, care a fost terminată în anul 1479.

În timpul reconstrucţiei Kremlinului, în vremea domniei lui Ivan al III-lea, biserica a fost mutată într-un alt loc, unde a fost fondată Mănăstirea Novospaski. După fondarea acestei mănăstiri, Catedrala Mântuitorului a primit statutul de catedrală a curţii. În partea sudică a acesteia, a fost ridicată o biserică în cinstea Sfinţilor Martiri Gurie, Samona şi Aviv. Odată cu apariţia noilor catedrale, mica biserică a devenit locaş pentru slugi.

După strămutarea capitalei la Sankt Petersburg, Kremlinul a rămas fără supravegherea monarhului. Astfel, clădirile au început să se deterioreze, inclusiv Biserica Mântuitorului. În timpul incendiului din anul 1737, acoperişul bisericii a ars, iar incăperile au fost partial afectate. Informaţiile despre reconstrucţia catedralei din timpul domniei lui Ivan al III-lea s-au pierdut, dar mulţi moscoviţi o consideră drept cea mai veche construcţie a oraşului. Această opinie se confirmă şi prin dimensiunile mici ale bisericii, şi prin simplitatea tehnicilor arhitecturale folosite. Catedrala a fost distrusă în anul 1933. Aici erau înmormântaţi cnejii moscoviţi, până când rolul de mormânt al nobililor a fost asumat de Catedrala Arhanghelului pentru bărbaţi şi de Mănăstirea Înălţării Domnului, pentru femei.

Cea mai veche construcţie civilă este Palatul Faţetelor (1491), unde se află tronurile imperiale. Acesta a fost ctitorit de Ivan cel Groaznic. Următoarea clădire, ca vechime, este Palatul Terem, casa familiei regale. Prima variantă a Palatului Terem a fost ridicată de Ivan al III-lea al Rusiei, dar cea mai mare parte a construcţiei, pe care o putem vedea şi astăzi, a fost finalizată in secolul al XVII-lea. După ridicarea Palatului Kremlinului, Catedrala Mântuitorului a fost închisă în curtea interioară a palatului.

O altă construcţie veche este mănăstirea Chudov, fondată de Mitropolitul Alexis, în anul 1365. Ea se găsea in partea de est a Kremlinului, Iângă Mănăstirea Înălţării Domnului. Mai târziu, pe teritoriul mănăstirii a fost construită biserica Alexie. Prin ordonanţa Arhimandritului Ghenadi din Ciudov, aici au fost transferate moaştele mitropolitului Alexis. Ulterior, biserica veche a Arhanghelului Mihail a fost înlocuită cu o catedrală, construită de meşterii italieni.

La începutul secolului al XX-lea, în biserică a fost construit mormântul Marelui Cneaz Serghei Aleksandrovici, care a murit asasinat la Kremlin, în anul 1905. Cripta Marelui Cneaz se găsea sub podea, chiar sub racla Sf. Alexis. În anul 1929, toate clădirile Mă-năstirii Ciudov au fost demolate.

În anul 1367, în timpul domnirii cneazului Dmitri Donskoi, pereţii din lemn ai Kremlinului au fost înlocuiţi cu ziduri şi turnuri din piatră de culoare albă (din piatră erau construite părţile cele mai importante, din punct de vedere strategic, ale fortăreţei). Din această perioadă, în letopiseţe apare denumirea „Moscova – oraşul din piatră albă”.

Reconstructii si finisari ale Kremlinului

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, Kremlinul din Moscova a fost reconstruit cu ajutorul arhitectilor italieni, căpătând aspectul său modern. Piaţa Catedralei a devenit centrul Kremlinului. Aici mai sunt situate şi Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Catedrala Bunei-Vestiri, Catedrala Arhanghelului şi clopotniţa lui Ivan cel Mare.

În timpul domnirii lui Ivan al III-lea, fortificaţiile Kremlinului au fost reconstruite, s-au ridicat ziduri noi, turnurile au devenit mai inalte, iar construcţiile au fost placate cu cărămidă roşie. Între anii 1508 şi 1516, în locul unde astăzi se află Piaţa Roşie, era săpat un şanţ, prin care trecea apa din râul Neglinaia. Datorită faptului că era înconjurat de apa din toate părţile, Kremlinul devine o cetate de necucerit. În timpul lui Ivan cel Groaznic a fost construită Catedrala Faţetei; tot el a renovat câteva din palatele bunicului său, a adăugat un palat nou şi o catedrală nouă pentru fiii lui şi a pus temelia Bisericii Sfânta Treime din incinta Kremlinului.

Între secolele XVII şi XIX, pe teritoriul Kremlinului au apărut şi alte edificii noi. În secolul al XVII-lea, turnurile Kremlinului capătă aspectul lor modern, fiind dotate cu acoperişuri piramidale. În anul 1812, Moscova a fost ocupată de armata lui Napoleon. În timpul retragerii sale, Napoleon a ordonat minarea şi aruncarea în aer a clădirilor Kremlinului. În ciuda faptului că cele mai multe mine nu au explodat, prejudiciul a fost considerabil. Turnul Arsenalului este considerat drept cel mai puternic edificiu al citadelei. El a completat linia defensivă din partea Pieţii Roşii şi controla trecerea peste râul Neglinaia. Reconstrucţia lui a durat douăzeci de ani (1815-1836).

La mijlocul secolului al XVIII-lea, a apărut ideea construcţiei Marelui Palat al Kremlinului, pentru care mai mulţi arhitecţi şi-au prezentat proiectele: V.I. Bajenov, M. F. Kazakov, N.A. Lvov, V. P. Stasov. Dintre toate a fost realizat prolectul lui K. A. Thon. Tot el a construit şî Palatul Armelor. 1n timpul incendiului din anul 1737, Palatul Armelor a fost nimicit. Au ars şi o parte din trofee (inclusiv steagurile suedeze, capturate in Bătălia de la Poltava) şi armament. Tezaurul impărătesc nu a avut de suferit. Incepănd din anul 1955, Kremlinui este deschis publicului, acesta devenind un muzeu.