Mitul lui Prometeu și al focului ne face să ne punem următoarea întrebare: dacă Prometeu nu i-ar fi furat focul lui Zeus, ce ar fi făcut omenirea? Dar totuși Titanul din mitologia greacă l-a furat și, în timp ce era sărbătorit de muritori, a fost pedepsit cu cruzime de conducatorul Olimpului, Zeus.

Considerând această faptă a lui Prometeu ca fiind una dintre cele mai mari fărădelegi din toate timpurile, deși nu a fost prima dată când Prometeu l-a păcălit pe Zeus, puternicul zeu s-a răzbunat și l-a înlănțuit pe Prometeu de stânca în care vulturul avea să-i mănânce ficatul în fiecare zi pentru eternitate.

O disputa interesantă între muritori și nemuritori! Și o poveste grozavă pentru expresii artistice și piese de teatru! Și cel mai important, această pedeapsă nu a fost sfârșitul poveștii dintre Prometeu și Zeus. Dar să începem cu începutul:

Prometeu si Zeus

Prometeu a fost unul dintre titani, care la un moment dat au fost trimiși în Tartar de Zeus, care nu a acceptat faptul ca titanii au luptat împotriva lui în faimoasa Bătălie a Titanilor (Titanomahia).

Cu toate acestea, Prometeu nu a fost direct implicat în război, așa că Zeus l-a salvat din Tartar și i-a dat o misiune: să creeze un om din apă și pământ. Prometeu și-a îndeplinit sarcina, dar, în timp ce lucra la creația sa, a început să-i îndrăgească pe oameni. Nu-i păsa prea mult niciodată de zei și ierarhia lor și, oricât de prietenos ar fi fost tratat de ei, se simtea mai confortabil în preajma muritorilor.

În orice caz, ideea lui Zeus era să nu existe oameni cu o putere ieșită din comun. Dar Prometeu avea alte gânduri în aceasta privință și a decis să fure una dintre puterile pentru care Zeus avea o slăbiciune, și anume focul.

Prometeu fură focul

Prometeu a fost unul dintre titani, care la un moment dat au fost trimiși în Tartar de Zeus, care nu a acceptat faptul ca titanii au luptat împotriva lui în faimoasa Bătălie a Titanilor (Titanomahia).

Cu toate acestea, Prometeu nu a fost direct implicat în război, așa că Zeus l-a salvat din Tartar și i-a dat o misiune: să creeze un om din apă și pământ. Prometeu și-a îndeplinit sarcina, dar, în timp ce lucra la creația sa, a început să-i îndrăgească pe oameni. Nu-i păsa prea mult niciodată de zei și ierarhia lor și, oricât de prietenos ar fi fost tratat de ei, se simtea mai confortabil în preajma muritorilor.

În orice caz, ideea lui Zeus era să nu existe oameni cu o putere ieșită din comun. Dar Prometeu avea alte gânduri în aceasta privință și a decis să fure una dintre puterile pentru care Zeus avea o slăbiciune, și anume focul.

Ideea de a fura focul a fost ușoară, dar înfăptuirea a fost ceva mai complicată. Prometeu, cunoscut pentru inteligența sa, a avut un plan imediat – să păcălească zeițele aruncându-le o pară de aur (în unele versiuni – măr) în curte cu un mesaj: „Pentru cea mai frumoasă zeiță dintre toate”.

A funcționat așa cum a planificat – zeițele au început o luptă pentru fruct, în timp ce zeii se amuzau de scenă. Toți au fost distrași și Prometeu a reușit sa fure focul din atelierul lui Hefaistos. Hefaistos era, printre altele, zeul grec al focului. Prometeu a luat focul cu el într-un dovleac gol și l-a adus pe Pământ și l-a dat oamenilor.

Cand a auzit ce s-a intamplat, Zeus și-a ieșit din minți. După ce a fost sfidat de atâtea ori de Prometeu, Zeus a decis că este suficient. Cu toate acestea, el l-a făcut pe Hefaistos să-l înlănțuie pe Prometeu pe Muntele Caucaz, unde un vultur îi va mânca ficatul pentru eternitate.

Dar, timpul a trecut și Zeus s-a oferit la un moment dat să-l elibereze pe Prometeu în schimbul unei revelații a profeției care a prezis detronarea sa. Prometeu a refuzat. Dar mult mai târziu, Hercule, fiul lui Zeus, în călătoria sa de a îndeplini cele Doisprezece Munci, a trecut pe lângă Muntele Caucaz, l-a văzut pe Prometeu și a decis să omoare vulturul și să-l elibereze pe Titanul înlănțuit. Zeus a fost foarte furios în primă fază, dar în cele din urmă a fost de acord să-i acorde lui Prometeu libertatea.

Ei bine, un fel de libertate, pentru ca Zeus a decis ca Prometeu să poarte pentru totdeauna un memento al pedepsei sale. El i-a poruncit lui Prometeu să facă un inel de oțel din lanțurile în care a fost captiv și să poarte acel inel pe veșnicie. De atunci, omenirea a început să creeze inele pentru a-l sărbători Prometeu și a comemora ajutorul său.