Florile au fost in istorie și în mituri simboluri ale iubirii si a razboaielor. Dar v-aţi întrebat vreodată de unde vin denumirile florilor? Au oare vreo legătură cu legendele pe care le-am citit sau auzit? Ei, bine, ne-am documentat și am găsit câteva flori ale căror nume au o strânsă legătură cu mitologia.

Daphne – Dafin

Nimfa Daphne a cerut tatălui ei dreptul de a nu se căsători niciodată. Într-o oarecare zi ea a simţit că este urmărită de Apollo. Daphne a încercat să se ascundă de acesta în desişul unei păduri de fag.

Zeul, îndrăgostit, a plecat în căutarea ei și când era gata să o găsească, nirda şi-a rugat tatăl să-și deschidă apele (tatăl nimfei fiind râul Peneu) ca acesta să o înghită sau să-i schimbe înfățișarea, să o urâtească pentru că frumusețea nu-i adusese noroc.

Legenda spune că Daphne nici nu şi-a sfârșit bine vorbele că a simţit cum este cuprinsă de toropeală, cum picioarele i-au prins rădăcini, trupul i s-a acoperit de o scoarţă rece, părul i s-a transformat în frunze, braţele în rămurele, în final frumoasa nimfă transformându-se într-o tufă. Indurerat Apollo îmbrăţişă tufa de dafin în care se prefăcuse Daphne, simţindu-i inima bătând sub învelişul verde.

Botanistul Carl Linné, „nașul” atâtor mii de specii de plante, a botezat cu numele fermecătoarei Daphne, câţiva arbuşti cu frunzele şi fructele asemănătoare dafinului. Dintre aceștia enumerăm: Daphne Mezereum (Tulichina lupului), Daphne Laureola (Spurge Laurel), Daphne Cneorum (Floarea de ghirlanda) sau Daphne Blagayana (Iedera albă).

Iris – Stânjenel

În mitologia elinilor, Iris sau curcubeul era zeiţa norilor, fiica lui Thaumas, zeu marin şi al Electrei cea zămislită de Ocean. Când Zeus a dezlănţuit potopul, ea sugea fără oprire apa din mări şi râuri şi umplea cu ea „rezervoarele” norilor secătuiţi de ploi, spre disperarea muritorilor. În ciuda celor întâmplate, urmaşii supraviețuitorilor crudei pedepse nu au condamnat-o pentru fapta ei, dimpotrivă, i-au scris numele pe neasemuitele flori ale stânjeneilor, frânturi de curcubee înălțate spre cer. Aceste flori au devenit podoaba grădinilor suspendate din Babilon.

Adonis – Ruscuțe

Aflăm că Afrodita vrând să-şi îmbrățișeze fiul, pe micuţul Eros, o săgeată din tolba acestuia i-a atins sânul şi zeiţa s-a îndrăgostit deodată de Adonis. Ares, gelos că Adonis îi luase locul în inima frumoasei sale soţii, l-a ademenit în pădure și l-a omorât. Afrodita a plâns două zile neîncetat iar lacrimile picurate în poiana pădurii s-au prefăcut în flori. Științific se numesc Adonis vernalis. 

Narcissus – Narcise

Știm foarte bine că Narcis a fost un tânăr foarte îndrăgostit de propriul chip, admirandu-se necontenit în oglinda unei ape şi-a găsit tragicul sfârșit, căzând în adâncul ei întunecat și rece.

Din trupul lui au răsărit, pentru a-i imortaliza frumuseţea, zeci de flori albe și frumos mirositoare. Aceste flori cu petale albe sau galbene au fost apreciate din antichitate pentru efectul lor ornamental. 

Nymphaea – Nufăr

Puternic, neînfricat şi atrăgător, Heracle a fost iubit nu numai de muritori, pentru care s-a jertfit, ci şi de zeiţe şi nimfe. Se ştie că multe dintre aceste zeiţe şi nimfe slujeau zeiţelor Olimpului: Afrodita, Artemis şi Hera, toate jurând credinţă şi viaţă fără erotism iar încălcarea jurământului însemnând moarte.

Cu toate acestea, una dintre ele s-a îndrăgostit de Heracle, dragostea fiindu-i fatală. La scurt timp nimfa a murit. Nufărul, floarea cu petalele alb imaculat, poartă pe oglinda apelor amintirea în denumirea sa latină, Nymphaea alba, dovedindu-i nevinovăţia.