Unul dintre reprezentatii de seama ai vietii crestine a fost Sfantul Dimitrie, numit „Cel Nou” sau „Basarabov”. Sfantul Dimitrie a trăit în secolul al XIII-lea, pe timpul împăraţilor Petru şi Ioan Asan. S-a născut în satul Basarabov, în apropierea orasului Ruse (Bulgaria). Atmosfera de viaţă autentic creştină din familie, ca şi invăţămintele auzite la biserică, a făcut să fie bland şi milostiv cu semenii săi. Fiind om sărac, multă vreme a păscut vitele satului Basarabov. Apoi, dorind să urmeze cu totul lui Hristos, a părăsit lumea şi s-a făcut pustnic iscusit într-o peşteră de pe marginea raului Lom, unde se afla şi un schit de călugări.
Deci, luand chipul monahal, se nevoia ca un înger în trup, numai în post, rugăciune şi cugetare la Dumnezeu. Iar cand a simtit că va pleca din lumea aceasta, s-a ascuns între două lespezi de piatră ca într-un sicriu, pe malul apei, şi acolo s-a săvarşit. Mai tarziu, venind apă mare, s-a rupt malul şi a căzut sfantul său trup în raul Lom, unde a stat sute de ani nevătămat.
Multă vreme nimeni nu a ştiut de trecerea lui la cele veşnice, dar în urma unei ploi puternice, cele două lespezi între care era adăpostit trupul cuviosului au căzut în apa Lomului şi el a fost acoperit de nisip şi prundiş. Intr-o noapte, cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere bolnave de epilepsie căreia i-a spus că dacă părinţii ei îl vor scoate din apă, ea va fi tămăduită.
Moastele scoase din apa, au fost duse în Biserica satului Basarabov şi multi credinciosi s-au inchinat înaintea lor. Tradiţia spune că unul dintre domnitorii Ţării Românesti a ridicat în satul Basarab o biserică nouă, în care au fost asezate moaştele Sfantului Dimitrie cel Nou. Moaştele au rămas în această biserică aproape cinci secole, după care au fost aduse in Catedrala Mitropolitană din Bucuresti, în iulie 1774, la rugămintea Mitropolitului Grigorie al II-lea, iar mana dreaptă a sfantului a fost trimisă la Kiev.
Intre anii 1769- 1774, în urma războiului ruso-turc, armatele ruseşti, trecand peste Dunăre, au ajuns şi în satul Basarabov. Atunci un general rus, Petru Saltikov, a luat sfintele moaşte să le aducă în Rusia. Dar un evlavios român, anume Dimitrie, cunoscandu-se cu generalul, a intervenit să le dea românilor, ca mangaiere pentru multele suferinţe ce a pătimit Ţara Românească din pricina războiului.
Aşa au ajuns moaştele Cuviosului Dimitrie cel Nou la Bucureşti si au fost aşezate cu mare cinste în catedrala mitropolitană a Ungro-Valahiei, unde au stat nestrămutate pană astăzi. In acest fel, Sfantul Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul Bucureştiului si al întregii Tari Româneşti.
An de an, zeci de mii de credincioşi din Capitală şi imrejurimi sunt prezenţi la slujba pomenirii sale făcută în ziua de 27 octombrie. Generalizarea cultului Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov, în toată Biserica Ortodoxă Română, a fost hotărată de Sfantul Sinod la 28 februarie 1950 şi transpusă în faptă în cadrul unei impresionante manifestări bisericeşti la 27 octombrie 1955.