Sfantul loan Gură de Aur, patriarh al Constantinopolului, a fost unul dintre marii teologi ai secolului al IV-lea. Potrivit relatărilor contemporanilor, renumitul predicator işi petrecea puţinul timp liber pe care il avea la dispoziţie in rugăciuni şi studiind Evangheliile. Una dintre principalele preocupări consta în transcrierea epistolelor Sfantului Apostol Pavel astfel incat cuvintele acestuia să fie inţelese de toţi creştinii.
Seara, după încheierea activităţilor închinate lui Dumnezeu, Sfantul Ioan Gură de Aur se retrăgea în chilia sa pentru a duce la bun sfarşit lucrarea pe care o începuse.
Camera patriarhului Constantinopolului era umil mobilată cu un pat, o masă de lucru şi un scaun. Pereţii erau însă împodobiţi cu multe icoane printre care si aceea care îl înfăţişa pe Apostolul Pavel. Către imaginea Sfantului Pavel, patriarhul privea necontenit ca şi cum ar fi dorit ca autorul Epistolelor să îl lămurească in privinţa unor pasaje din scrierile sale.
Se istoriseşte că un funcţionar care căzuse în dizgraţia autorităţilor a solicitat să fie primit de patriarh pentru a primi sfaturile înţelepte ale preacuviosului. Arhiepiscopul a fost de acord cu rugămintea slujbaşului, transmiţandu-i printr-un slujitor că îi poate asculta necazurile chiar în acea seară. Omul s-a prezentat la locuinţa patriarhului rugandu-l pe Proclu, un ucenic, să-i spună dacă poate intra să discute cu Sfantul loan Gură de Aur. inainte de a-l anunţa pe vizitator, pentru a se convinge că în chilie nu se afla nici o persoană, Proclu a privit în incăpere printr-o crăpătură din uşă. Cu stupoare a observat că langă Sfantul loan Gură de Aur se afla un personaj, pe care nu îl văzuse intrand, care îi vorbea mentorului său. Neputînd auzi convorbirea, slujitorul s-a retras şi i-a spus funcţionarului să revină în seara următoare.
O dată cu lăsarea întunericului, omul s-a prezentat din nou pentru a-l consulta pe Sfantul loan Gură de Aur în legătură cu problemele care îl frămîntau. Spre ghinionul lui întîmplarea din ajun s-a repetat. Atunci Proclu i-a zis să se ducă să se roage singur la Dumnezeu, explicandu-i că persoana care se află în camera patriarhului este în mod sigur un trimis al lui Dumnezeu deoarece nimeni nu îl vede intrînd în chilie.
In zorii celei de-a treia zi, Sfantul loan Gură de Aur şi-a amintit de solicitarea funcţionarului şi l-a întrebat pe Proclu care a fost motivul pentru care acesta nu a mai venit. Ucenicul i-a răspuns că sărmanul om a dorit să discute despre suferinţele care-i măcinau sufletul, dar nu a intrat în încăpere deoarece o siluetă stranie era langă Sfantul loan Gură de Aur. Privind către icoana Apostolului Pavel, Proclu a recunoscut în imaginea pictată pe bărbatul misterios pe care două seri la rînd îl zărise în apropierea stăpanului său.
Astfel a aflat si Sfantul loan Gură de Aur că rugăciunile i-au fost ascultate de Dumnezeu care l-a trimis pe însuşi creatorul Epistolelor să îl ajute în transpunerea pe inţelesul tuturor a invăţăturilor sfinte.