Gustave Eiffel a fost un inginer francez născut în 1832 la Dijon. După studiile medii, absolvite în localitatea natală, el pleacă la Paris, unde intră la Școala centrală în 1852. Are rezultate onorabile după ce obţine diploma de absolvire, devine omul de încredere al lui Charles Nepveu, constructor de maşini cu abur şi de material pentru căile ferate. În 1857, Nepveu primește misiunea de a construi podul de cale ferată din Bordeaux. Până la urmă, Gustave Eiffel este cel care conduce acest şantier.

Cu această ocazie, el se face remarcat ca tehnician, organizator şi conducător de oameni.

Sugerează un dar pentru America

În 1866, când decide să ia viaţa în piept pe cont propriu, primele sale comenzi provin de la Expoziţia universală din 1867. Eiffel lucrează pentru numeroase companii de căi ferate, care deschid noi orizonturi în Franța şi în lume.

Asociat în 1867 cu Theophile Seyring, construieşte viaducte pe linia Commentry Gannat şi, din 1872, primeşte comenzi din străinătate: gara din Budapesta, podul Maria Pia, din Porto. Viaductul din Porto este mai mult decât îndrăzneț şi îi aduce faimă internaţională.

În afara lucrărilor spectaculoase, Eiffel realizează scheletul metalic a numeroase clădiri, sinagoga din strada Tournelles din Paris, uzine pariziene, magazinul Le Bon Marche, sediul băncii Credit Lyonnais din Paris. Realizează şi structura metalică a celebrei statui a Libertăţii, a lui Bartholdi, dăruită de Franţa Americii, la sugestia inginerului Eiffel însuşi.

Iniţial, această sculptură – devenită simbol al Americii – de la New York s-a numit „Libertatea, luminând lumea”. 

Condamnat la închisoare

Eiffel vinde sute de poduri portabile destinate provinciei sau coloniilor. O operă remarcabilă este cupola observatorului din Nisa. Aceasta se sprijină pe o cuvă inelară umplută cu apă sărată, cea mai mare construită în epocă. Acționată de o manivelă, cupola făcea o rotaţie completă în patru minute.

Cea mai mare realizare, fără îndoială, a stralucitului inginer a fost turnul care îi poartă numele, Turnul Eiffel, înalt de 300 de metri. Acest monument a fost destinat să marcheze sărbătorirea a o sută de ani de la Revoluţia franceză, la Expoziţia universală din 1889. La origini, ideea a fost a inginerului Koechlin. Pentru a da perenitate operei sale, Eiffel a trebuit să-i găsească o utilizare ştiinţifică.

Telegrafia fără fir şi experiențele generalului Ferrie i-au justificat perenitatea în 1902. Anul următor turnul a fost pus la dispoziția ministerului de Război. În 1934, acesta a servit de antenă pentru prima emisiune de televiziune.

Sfârşitul carierei lui Eiffel este legat de afacerea canalului Panama. Gustave Eiffel a fost însărcinat să construiască un canal cu ecluze de către Ferdinand de Lesseps, în 1887, dar compania canalului este lichidată în 1889, ruinând numeroşi investitori aventurieri. Eiffel e condamnat la doi ani de închisoare şi apoi achitat, însă scandalul îi pătează onoarea genialului inginer.

El se retrage din activităţile care l-au consacrat şi se dedică unui Atlas meteorologic şi mai ales experiențelor aerodinamice. Moare în 1923 la Paris.