În după-amiaza zilei de 23 septembrie, 1880, David Lang din ţinutul Sumner, statul Tennessee, traversa un câmp din apropierea locuinţei sale. Soţia îl privea din prag, pe când copiii – George şi Sarah – se jucau în curtea din faţa casei. Un avocat din Gallatin, judecătorul August Peck şi cumnatul său se apropiau în docarul lor. Deodată doamna Lang a scos un ţipăt, iar cei doi vizitatori au încremenit, nevenindu-le să-şi creadă ochilor: David Lang pur şi simplu se făcuse nevăzut în timp ce-l priveau.

Au fost întreprinse cercetări intense fără a se da de urma lui. Insă locul de unde dispăruse a rămas marcat, mulţi ani după aceea, de un cerc neregulat, cu diametrul de 6 metri.

Nici o plantă nu a mai crescut pe locul acela pe care chiar şi insectele l-au evitat. Odată, copiii s-au aventurat în interiorul cercului şi au auzit glasul chinuit al tatălui lor venind dintr-o altă dimensiune. Aceasta e substanţa legendei unui „mister adevărat”, care a căpătat cea mai largă popularizare între 1950 şi 1960, datorită în mare măsură relatării publicată de revista Fate, din iulie, 1953. Articolul: „Cum s-a pierdut tatăl meu?”, se presupune că se întemeia pe o relatare de prima mână a evenimentului, de către Sarah Lang care se baza pe un interviu din 1931, acordat scriitorului Stuart Palmer. In acest material se susţinea că în aprilie, 1929, Sarah primise un mesaj prin intermediul unei maşini de scris automate. Mesajul, cu scrisul de mână al părintelui ei, glăsuia: „De-acum suntem împreună. De-acum suntem impreună pe veşnicie… după mulţi ani… Dumnezeu vă binecuvânteze”.

Pentru Sarah aceste cuvinte însemnau: „Tata şi mama sunt de-acum impreună în Lumea de Dincolo, după indelungatul coşmar al despărţirii„. Hershel G. Payne, bibliotecar în Nashville, a cheltuit mulţi ani pentru a cerceta povestea, dar nu a găsit nici o dovadă în arhive că vreo familie Lang sau Peck ar fi trăit vreodată în regiune. In cele din urmă el a tras concluzia că povestea a fost generată de o păcăleală jumalistică pusă la cale de un comis-voiajor, Joseph M. Mulholland, care – pe la finele secolului al XIX-lea – a furnizat poveşti gogonate mai multor ziare, sub pseudonimul Orange Blossom (Flori de Portocal).

Payne este de părere că Mulholland s-a inspirat, probabil, dintr-o povestire ştiinţifico-fantastică: „Dificultatea de a traversa un câmp” de Ambrose Bierce. Ulterior, un alt cronicar, Jay Robert Nash, a sporit confuzia, susţinând că povestea lui Bierce – (plasată în 1854, în oraşul Selma, din Alabama, avându-l ca erou pe un „plantator pe care îl chema Williamson”) era cea adevărată.

De fapt, nu există nici un motiv să se dea crezare păţaniei lui Williamson – despre care Bierce nici nu pretinde că ar fi autentică – la fel ca şi varianta Lang. Relatarea lui Palmer, publicată in Fate, care s-ar bizui pe mărturia fiicei lui Lang, cuprindea mostre ale scrisului de mână al victimei – scrisul de la maşina automată – precum şi semnăturile lui Sarah şi ale unui notar public.

Cercetătorul Robert Schadewald a arătat aceste probe scrise expertului grafolog Ann B. Hooten, din Minneapolis, care le-a studiat şi apoi a declarat că „toate au fost redactate de aceeaşi mână, probabil de Palmer. Cu alte cuvinte, totul a fost produsul imaginaţiei bogate a lui Sarah, ca şi a tatălui ei, care au inventat povestea.”