Diamante celebre si povestile lor sclipitoare

Acestea sunt 9 dintre cele mai celebre diamante din lume. Fiecare din aceste diamante are propria poveste.  Valoarea lor inestimabila este direct proportionala cu frumusetea si raritatea lor. Ele au fost detinute de-a lungul veacurilor de diferiti printi, regi sau chiar state.

Diamantul Lesotho

Diamantul Lesotho
Diamantul Lesotho

In  anul 1966 a fost descoperit, în Lesotho, unul dintre cele mai mari diamante din lume. Familia care a găsit piatra preţioasă a devenit cea mai bogată din Lesotho. Diamantul a fost denumit după numele ţării unde a fost găsit. El cantărea, în stare brută, 601 carate. Un bijutier din New York l-a achiziţionat în scurt timp. Valoarea diamantului a fost estimată la circa jumătate de milion de franci.

Diamantul Hope

Diamantul Hope
Diamantul Hope

Istoria diamantului „Hope” (113 carate in stare bruta si 45  carate prelucrat) este strans legata  de cea a unui alt briliant numit „Bleu Tavernier” care cantarea tot 113 caracte in stare bruta. Se pare ca  este vorba de doua denumiri diferite ale unui diamant foarte rar care are culoarea albastru deschis.

Diamantul „Blue Tavernier” a fost extras in India, din mina Kallur si in anul 1642 a fost cumparat  de catre expertul in pietre pretioase al carui nume il poarta. La reintoarcerea din Orient, in 1668, Tavernier a vandut acest diamant impeuna cu alte bijuterii, regelui Frantei, Ludovic al XIV-lea. Dupa ce a fost prelucrat si slefuit, diamantul cantarea 68 de carate si constituia una  dintre piesele cele mai remarcabile ale tazaurului regal. In timpul revolutiei din 1789, diamantul a disparut si urma sa a fost pierduta.

In anul 1830, un diamant cu o culoare asemanatoare si care cantarea 45 de carate a fost vazut intr-o bijuterie din Londra. Probabil ca era vorba de diamantul „Bleu Tavernier”, care odata scos din Franta, a fost prelucrat pentru a nu fi recunoscut. El a fost cumparat in schimbul a 18.000 de lire sterline de catre Henry Thomas Hope, bancher si colectionar de pietre pretioase. Bijuteria i-a purtat din acel moment numele. In 1908, diamantul „Hope” a fost cumparat de Abdul Hamid, sultanul Turciei. Peste 3 ani el a fost vandut de catre bijuteria Cartier din Paris unui cetatean din Washington. In 1949, diamantul a fost achizitionat de un colectionar din New York.

In anul 1962, diamantul „Hope” a revenit in Franta si a fost prezentat publicului cu ocazia unei expozitii organizata la Muzeul Luvru. Se poate spune ca diamantul „Hope” aduce ghinion celor care intra in posesia lui. Doua femei care l-au purtat, Maia-Antoaneta si printesa de Lamballe, au fost decapitate, iar sultanul  Abdul Hamid a murit in exil.

Diamantul Orloff

Diamantul Orloff
Diamantul Orloff

Acest diamant care cantareste 300 de carate in stare bruta si 200 de carate prelucrat, a fost descoperit in secolul al XVII-lea in India, in mina Kollur din statul Hyderabad. Istoria sa este foarte ciudata. Anumiti specialisti cred ca diamantul se gasea in tezaurul sahului Jahan si a facut parte, ulterior din prada persilor care au cucerit orasul Delhi in anul 1739. S-a mai sugerat ca diamantele „Orloff”, „Marele Mogul” si „Darya-i-nur” ar putea  fi una si aceeasi piatra. Pe de alta parte o legenda relateaza ca diamantul a fost furat in timpul unei nopti cu furtuna, din ochiul idolului unui templu brahman de catre un francez care l-a vandut apoi capitanului unui vas britanic. Acesta l-a vandut unui comerciant englez.

In anul 1774 diamantul a fost regasit la Amsterdam unde a fost cumparat de catre printul Grigori Orloff. El a achizitionat piatra pretioasa si a daruit-o imparatesei Rusiei, Ecaterina cea Mare. Suverana a acceptat cadoul pe care l-a montat in sceptrul imperial. Diamantul Orloff este slefuit in forma de trandafir si are o uritate exceptionala.

Diamantul Tiffany

Diamantul Tiffany
Diamantul Tiffany

Diamantul „Tiffany” (288 carate in stare bruta si 129 carate slefuit) a fost extras in 1878 dintr-o mina din Kimberley (Africa de Sud). In anul urmator diamantul a fost cumparat de o mare bijuterie din New York, „Tifanny & Co”. Acesta a fost prelucrat la Paris in 1990 de fatete pentru a se i se scoate mai bine in evidenta stralucirea. Diamantul „Tiffany” a fost prezentat in mai multe expozitii in Statele Unite ale Americii.

Diamantul Koh-i-noor

Diamantul "Koh-Noor" fără ramă
Diamantul „Koh-Noor” fără ramă

Diamantul „Koh-i-noor” (800 carate în stare brută şi 109 carate şlefuit) a fost descoperit în India, într-o mină din statul Hyderabad. Celebra piatră preţioasă are cea mai lungă istorie. Aceasta incepe în anul 1304 cand deja se afla posesia familiei sahului Malwa. Două secole mai tarziu a fost achiziţionat de către sultanul Baber, intemeietorul dinastiei Mogulilor. Diamantul a rămas la Delhi in tezaurul suveranilor şi se pare că a fost montat în faimosul „Tron al Păunului” care apartinea şahului Jaban. In 1739, şahul persan Nadir a jefuit oraşul Delhi şi cu această ocazie şi-a insusit şi piatra preţioasă. Nadir i-a dat bijuteriei denumirea „Koh-i-noor„, ceea ce inseamnă „Muntele luminilor”. Numele a rămas şi după moartea lui Nadir. După decesul acestuia, imperiul pe care l-a fondat, s-a destrămat şi, după numeroase peripeţii, piatra s-a reintors în India. In anul 1833 ea se afla posesia lui Ranjit Singh, supranumit „Leul din Punjab”. Diamantul a rămas în tezaurul din Lahore pană în 1849, an în care a fost luat de „Compania Indiilor Orientale”.

In anul 1850 piatra preţioasă a fost oferită reginei Victoria in timpul unei recepţii în care se sărbătorea implinirea a 250 de ani de la fondarea „Companiei Indiilor Orientale” de către suverana Elisabeta I., iar „Koh-i-noor-ul” a fost prezentat la marea Expoziţie din Hyde Park, în anul 1851. Insa publicul a fost dezamăgit de lipsa strălucirii. Drept urmare regina Victoria a decis ca diamantul sa fie şlefuit. In 1862 a fost tăiat un briliant plat si astfel s-a ajuns la greutatea actuala de 109 carate. Prelucrarea a durat peste o lună de zile, si a fost executată la Londra de către bijutierul Voorsanger, un expert în diamante din Amsterdam. Regina Victoria a montat diamantul în broşa ei. In anul 1937 diamantul a fost montat în coroana Reginei-mamă Elisabeta. Diamantul constituie una dintre cele mai valoroase piese ale tezaurului Coroanei britanice.

Diamantul Nassak

Diamantul Nassak
Diamantul Nassak

Originea diamantului „Nassak” (greutate brută necunoscută, 44 carate prelucrat) este misterioasă. El a apărut pentru prima dată în India, în templul zeului hindus Şhiva din Nasik, localitate situată la o distantă de 160 de kilometri de Bombay, un important centru de pelerinaj. In trecut, numele aşezării era Nassak. Mai tarziu, diamantul a fost luat din templu şi a fost utilizat de suveranii Maratha pentru finanţarea campaniilor intreprinse împotriva englezilor.

In 1818 el a intrat in posesia Companiei Indiilor Orientale şi a fost evaluat la 30.000 de lire sterline. Diamantul a fost vandut bijutierilor Casei Regale britanice care au decis să il prelucreze pentru a-i conferi o mai mare strălucire. Diamantul a fost şlefuit în 90 de faţete, în timpul lucrului pierzandu-se numai 10 carate. In anul 1837 el a fost achiziţionat de către marchizul de Westminster care l-a montat în manerul spadei sale. Bijuteria a rămas în familie timp de mai multe decenii. In anul 1927 diamantul „Nassak” a fost prezentat într-o expoziţie din New York, iar apoi a revenit pentru scurt timp în Europa deoarece a fost cumpărat de către un american. Acesta a şlefuit piatra preţioasă, care cantărea 44 de carate, şi apoi a vandut-o unor bijutieri din New York.

Diamantul Marele Mogul

Diamantul "Marele Mogul"
Diamantul „Marele Mogul”

Diamantul „Marele Mogul” (787 carate în stare brută şi 280 de carate slefuit) a fost extras la mijlocul secolului al XVII-lea din mina Kollur aflată în statul Hyderabad. Piatra preţioasă făcea parte din tezaurul şahului Jahan (proprietarul diamantului Koh-i-noor si constructor al Taj Mahalului).

In anul 1665 Aurangzeb, fiul şahului, a arătat diamantul călătorului şi negustorului de bijuterii francez Jean-Baptiste Tavernier, care l-a descris ca pe o piatră rotundă, slefuită în forma unui trandafir. Istoria ulterioară a diamantului este necunoscută. Se crede că după ce perşii conduşi de Nadir-Şah au cucerit oraşul Delhi în anul 1739, bijuteria a intrat în posesia cuceritorilor. Anumiţi experti consideră că „Marele Mogul” poate fi diamantul denumit Darya-i-nur, care a avut aceeaşi soarta. După alte studii, „Marele Mogul” ar fi unul şi acelaşi cu diamantul dăruit de prinţul Orloff (şi care îi poartă astăzi numele) impărătesei Rusiei, Ecaterina cea Mare.

Diamantul Regent

Diamantul "Regent"
Diamantul „Regent”

Diamantul „Regent” (410 carate în stare brută si 141 carate tăiat) a fost găsit de un sclav indian în 1701 pe malul raului Kiştna din statul Hyderabad. A fost cumpărat în acelaşi an în schimbul sumei de 20.400 de lire sterline de către Thomas Pitt, guvernatorul statului Madras. Pitt, care a avansat toată averea personală în această achiziţie, a dus diamantul în Anglia unde a fost prelucrat în forma unei perne si a căpătat numele de ‘Diamantul Pitt”. Operaţia de slefuire a durat doi ani si este considerată drept una dintre cele mai reuşite realizări din acest domeniu.

In anul 1717, Pitt a revandut diamantul ducelui d’Orlkins, Regent al Franţei în perioada în care Ludovic al XV-lea era minor. Denumit „Regentul”, piatra preţioasă a fost montată în coroana suveranului Ludovic al XV-lea. Se pare că mai tarziu bijuteria a fost purtată şi de Maria-Antoaneta. Diamantul a dispărut din tezaurul Franţei împreună cu alte bijuterii în noaptea de 17 septembrie 1792. Piatra preţioasă a fost regăsită de un francez.

In anul 1804, cand a fost încoronat împărat al Franţei, Napoleon l-a montat pe manerul sabiei pe care o purta cu ocazia diverselor ceremonii. In perioada în care Napoleon a fost exilat, Maria-Luiza, cea de-a doua sotie a sa, a dus diamantul la castelul Blois. Impăratul Austriei l-a restituit ulterior Franţei, piatra preţioasă reluandu-şi locul printre bijuteriile Coroanei. În anul 1940, cand germanii au invadat Parisul, diamantul a fost ascuns după un zid de piatră din castelul Chambord. După război a fost readus la Paris, fiind admirat de către vizitatorii Muzeului Luvru.

Diamantul Wittelsbach

Diamantul Wittelsbach
Diamantul Wittelsbach

Initial piatra pretioasa a fost denumita „Marele diamant albastru” sau „Briliantul albastru”. Diamantul de forma ovala este unul din rarele exemplare de culoare albastra. In anul 1722 era in Austria, in posesia Casei de Habsburg. Faptul arata ca diamantul este originar din India, deoarece din aceasta tara se extrageau majoritatea diamantelor in epoca respectiva. Piatra pretioasa a ajuns ulterior in ilustra familie germana Wittelsbach.

In 1761 bijuteria a fost montata intr-o coroana alaturi de alte sapte sute de briliante. Peste aproximativ doua secole, in anul 1931, diadema in care fusese montat diamantul „Wittelsbach”, a fost vanduta la Londra. Din acest moment nimeni nu a mai stiut unde se afla diamantul. In 1962, se pare ca piatra pretioasa se afla in posesia unui bijutier englez care a cumparat-o in numele unui colectionar american.