Iona este o figură biblică aparte, care a inspirat, prin inghiţirea sa de către monstrul marin, multe opere literare şi muzicale. Dumnezeu i-a spus lui Iona să meargă să propăvăduiască la Ninive, în Imperiul asirian, dar Iona s-a impotrivit din mai multe motive: pentru că nu se credea vrednic, pentru că bănuia pericolul acestei însărcinări si pentru că nu credea în succesul ei.

Iona este inghiţit de monstrul marin

Iona s-a gandit să fugă, întai la Iope, apoi la Tarsis, pe coastele spaniole, la bordul unei corăbii. Dumnezeu însă a trimis o furfună ingrozitoare pe mare. Corabia plutea în derivă, iar marinarii se rugau fiecare dumnezeului său. Doar Iona dormea linistit pe fundul calei, parcă presimţind ce îl aşteaptă. Marinarii au început să se neliniştească, dorind să afle de ce s-a abătut mania zeilor asupra lor. Ei hotărăsc să arunce sortii pentru a afla cine este vinovat de nenorocire: sorţii cad pe Iona. Iona işi mărturiseste vina si acceptă dinainte pedeapsa. Marinarii îl aruncă peste bord. Drept urmare furtuna se potoleşte, iar marea devine calmă. Iona va fi inghiţit de un peşte urias şi va petrece trei zile în burta lui. In acest timp el se roagă si îi aduce laude Domnului. In cele din urmă, monstrul îl aruncă pe ţărm şi Iona îl aude din nou pe Dumnezeu spunandu-i să plece la Ninive.

Mania lui Iona

Iona s-a gandit să fugă, întai la Iope, apoi la Tarsis, pe coastele spaniole, la bordul unei corăbii. Dumnezeu însă a trimis o furfună ingrozitoare pe mare. Corabia plutea în derivă, iar marinarii se rugau fiecare dumnezeului său. Doar Iona dormea linistit pe fundul calei, parcă presimţind ce îl aşteaptă. Marinarii au început să se neliniştească, dorind să afle de ce s-a abătut mania zeilor asupra lor. Ei hotărăsc să arunce sortii pentru a afla cine este vinovat de nenorocire: sorţii cad pe Iona. Iona işi mărturiseste vina si acceptă dinainte pedeapsa. Marinarii îl aruncă peste bord. Drept urmare furtuna se potoleşte, iar marea devine calmă. Iona va fi inghiţit de un peşte urias şi va petrece trei zile în burta lui. In acest timp el se roagă si îi aduce laude Domnului. In cele din urmă, monstrul îl aruncă pe ţărm şi Iona îl aude din nou pe Dumnezeu spunandu-i să plece la Ninive.

Iona strabate cetatea strigand: „Inca 40 de zile si Ninive va fi nimicită”. Ca o ciudăţenie, toţi locuitorii cetătii incep să creadă, să postească şi să se pocăiască. Chiar şi regele se culcă în cenuşă. Atunci Dumnezeu se hotărăste să nu mai pedepsească Ninive. Iona se supără din cauza aceasta: el nu vrea să fie profetul care să spună minciuni pentru că Dumnezeu se răzgandeşte. El plange şi Dumnezeu îl mustră pentru mania lui, dar Iona pleacă pe camp şi işi face o colibă. Dumnezeu face să crească un vrej, care se înaltă deosebit de repede încat îi ţine umbră prorocului. In noaptea următoare, Dumnezeu trimite un vierme la rădăcina vrejului şi îl usucă. Apoi un vant puternic aduce arşiţă peste toată campia, iar Iona se prăpădeşte de căldură. „Mai bine să mor ! ” spune el. Dar Dumnezeu îi răspunde că dacă lui, Iona, i-a părut rău după vrejul care-i ţinea umbră, cum să nu-i pară rău lui Dumnezeu pentru cei o sută de mii de locuitori ai Ninivei care se căiau pentru păcatele lor.

Iona – reprezentări artistice

Povestea lui Iona a stat la baza realizării a numeroase opere de artă, printre care se numără: „Iona”, statuie de marmură de Lorenzetti, „Iona înghiţit de balenă”, basorelief de Cornelis Floris (secolul al XVI-lea), „Pescuirea minunată” de Rubens (secolul aI XVII-lea), Iona si balena”, de Pieter Lastman (secolul al XVII-lea) .

In literatura română, Marin Sorescu a scris piesa „Iona”, o motivaţie profundă şi gravă despre condiţia umană şi despre divinitate. Alături de „Răceala” şi „A treia ţeapă”, „Iona” este una dintre capodoperele soresciene.