Asasinarea celui de-al treizeci şi cincilea preşedinte al S.U.A., John F. Kennedy, a avut loc în ziua de vineri, 22 noiembrie 1963, în Dallas (statul Texas), la ora 12:30 conform timpului local. Kennedy a fost rănit mortal, fiind impuşcat cu o armă de foc, pe când se afla impreună cu soţia sa, Jacqueline, într-un automobil decapotabil din cortegiul prezidenţial. Pe parcursul a zece luni, o comisie special s-a ocupat de cercetarea acestui asasinat. Există mai multe presupuneri în privinţa persoanei care a tras in preşedinte. Multi oameni nu-şi pot da seama ce s-a intâmplat în acea zi şi de ce…

O comisie, în fruntea căreia se afla preşedintele Judecătoriei Supreme a S.U.A., Earl Warren, a ajuns la concluzia că asasinarea a fost înfăptuită de infractorul singuratic Lee Harvey Oswald. Acesta, fiind funcţionar al bibliotecii, avea acces la etajul şase al clădirii din care, conform presupunerilor, au fost trase gloanţele asasine. Ulterioarele cercetări oficiale au confirmat decizia comisiei. Totul indica faptul că în spatele ucigaşului s-au aflat nişte conspiratori. De aceea au apărut imediat experţi independenţi care au pus sub semnul întrebării concluziile comisiei conduse de Warren.

Majoritatea americanilor nu cred că versiunea oficială a asasinării preşedintelui ar fi cea adevărată. Ipoteze neoficiale au apărut destule. Au fost numiţi şi presupuşii comanditari: Serviciile secrete americane, Serviciile secrete sovietice, vicepreşedintele S.U.A., Lyndon Johnson, guvernul Cubei, grupări ale crimei organizate… Şi totuşi, niciuna dintre versiunile neoficiale nu a fost confirmată. Ce s-a întâmplat într-adevăr? Cu o oră înainte de crimă, în Dallas, a aterizat avionul în care se afla vicepreşedintele S.U.A., Lyndon Johnson. După câteva minute, a aterizat şi avionul lui John Kennedy. Ei au zburat, întotdeauna, în avioane diferite, pentru ca, în cazul unui accident aviatic, S.U.A. să nu rămână dintr-odată fără doi politicieni de frunte.

Era cunoscută din timp ruta pe care trebuia să se deplaseze cortegiul prezidenţial, aceasta fiind publicată şi în presă. Trebuie să menţionăm că serviciile secrete ale S.U.A. nu s-au opus alegerii acestei rute, nici folosirii de către preşedinte a unui automobil descoperit. Agenţii secreţi se situaseră pe scaunele din faţă ale automobilului, iar în urma cortegiului mergea tot un automobil al serviciilor secrete. Punctul de destinaţie era centrul de expoziţii al Dallasului, unde se programase un banchet. Şi iată că escorta a ajuns pe Main Street, apoi a cotit la dreapta, pe Elm Street. Mulţimea de cetăţeni saluta câlduros preşedintele. În faţă se vedea clădirea portocalie a bibliotecii şcolii. Niciun semn că s-ar fi putut întâmpla vreo tragedie.

În momentul când limuzina trecea pe lângă clădirea bibliotecii, au răsunat nişte impuşcături. Preşedintele Kennedy fusese rănit mortal. Majoritatea martorilor afirmă că au auzit trei impuşcături, dar alţii zic că ar fi fost cinci sau şase. Primul glonte, conform versiunii oficiale, l-a nimerit pe John Kennedy în spate, străpungându-l şi ieşind prin gât, rănindu-l, de asemenea, în spate şi la incheietura mâinii, pe guvernatorul din Texas, John Connally, care şedea în faţa preşedintelui. Atunci când a depus mărturie în faţa Comisiei lui Warren, Connally susţinea că a fost rănit când s-a tras a doua oară, dar această impuşcătură nu o auzise. După cinci secunde, a mai răsunat o impuşcătură.

Glonţul l-a nimerit pe Kennedy în cap, lăsând în partea dreaptă a capului o gaură mare cât un pumn. Victima a fost dusă de urgenţă la spital, dar medicina s-a dovedit a fi neputincioasă. Decesul lui Kennedy s-a produs la ora 13:00. După moartea lui, preşedinte al S.U.A. a devenit automat Lyndon johnson. Când oamenilor li s-a anunţat că a murit Kennedy, în mulţime s-au auzit plânsete. În oraş, au fost reţinute câteva persoane suspecte care deţineau arme.

Cine a fost asasinul preşedintelui? Această întrebare şi-o puneau toţi. Unul dintre martori, Howard Brennan, afirma, că a observat, în fereastra de la etajul şase al clâdirii, un om care trăgea focuri cu arma. De asemenea, la poliţie, au apărut date ale martorilor cum că un funcţionar de la bibliotecă, Lee Harvey Oswald, a părăsit clădirea imediat după producerea impuşcăturilor. Când mergea spre casă, a fost oprit de un ofiţer de serviciu. Ca să evite arestarea, Oswald l-a impuşcat trăgând cu revolverul, dar, curând după aceasta, a fost arestat la cinematograf.

Arma folosită pentru a-l omorî pe Kennedy era o carabină, pe care poliţia a găsit-o la etajul şase, printre cutii. S-a constatat că. Oswald cumpărase această armă cu puţin înainte de crimă, sub un nume fals. El a fost acuzat de asasinarea preşedintelui John F. Kennedy, dar a negat. Şi evenimentele care au urmat au fost imprevizibile: când Oswald, însoţit de poliţişti, ieşea din clădirea poliţiei, el a fost impuşcat de un oarecare Jack Ruby, de aceea vinovăţia lui Oswald nu va fi niciodată dovedită sau respinsă de către judecată.

După moartea lui Oswald, un rol important, în desfăşurarea anchetei crimei l-a jucat inregistrarea audio efectuată de staţia radio, instalată pe una dintre motocicletele poliţiştilor. Experţii în acustică au dedus că pe staţie trebuia să se fi inregistrat şi o altă impuşcătură., care a răsunat între cel de al doilea şi al treilea foc trase de Oswald şi care nu nimeriseră ţinta. După toate probabilităţile, al doilea lunetist trebuia să se fi aflat în spatele gardului, pe dealul acoperit cu iarbă, în dreapta, faţă. de Elm Street. Pe baza acestor presupuneri, s-a tras concluzia că această crimă a fost organizată de un grup, iar Oswald a fost unul dintre executanţi. Pare straniu comportamentul şoferului în acel moment tragic. Fiind un agent special pregătital serviciilor secrete, el, conform instrucţiunilor, trebuia să mărească viteza maşinii, nu să apese pe frâne, astfel încât toţi cei aflaţi în maşină să devină ţinte pentru ucigaş. William Cooper, fost ofiţer al serviciilor de informare, a avansat ipoteza că. Kennedy a fost impuşcat de şoferul său personal, care era agent al serviciilor secrete. De ce a apărut o astfel de presupunere? Trecerea cortegiului preşedintelui era filmată, pe atunci, de mai multe persoane. Imediat după săvârşirea omorului, Agenţia Centrală de Informaţii a confiscat toate filmele, atât cele făcute de amatori, cât şi cele făcute de profesionişti.

Cei care se aflau în acel moment lângă maşina preşedintelui au murit în condiţii enigmatice… Ulterior, la televizor a fost prezentat un film despre asasinarea lui Kennedy, însă acel moment în care şoferul a scos revolverul a fost, pur şi simplu, şters. În anul 1966, procurorul din New Orleans, Jim Harrison, a început personal cercetarea acestei crime. El considera că suspecţii principali sunt un fost pilot al unei companii aviatice şi un bancher cu numele de Clay Shaw.

Harrison considera că asasinarea a fost organizată de un grup paramilitar de politicieni, care aveau relaţii cu CIA. Motivul omorului putea fi nemulţumirea faţă de orientarea politică a preşedintelui. Harrison presupunea că impuşcăturile s-au făcut din trei poziţii. El îl considera pe Oswald un nevinovat, căruia i s-a înscenat comiterea asasinatului şi apoi a fost lichidat. După o perioadă, a susţinut şi presa acelaşi lucru.

Iarna, pilotul bănuit de Harrison a fost găsit mort lângă casa sa. Suspect a rămas doar Shaw. Harrison l-a acuzat de complicitate la omor, însă, după numeroase şi îndelungate audieri, acesta a fost achitat. Mai mult decât atât, specialiştii au studiat cu meticulozitate documentele alcătuite de Harrison şi, în consecinţă, procurorul a fost criticat pentru „metodele indoielnice” aplicate la cercetarea cazului.

Apoi, in fruntea comisiei de cercetare a acestui caz s-a plasat Nelson Rockefeller. invinuirile principale i-au fost aduse Agenţiei Centrale de Informaţii; s-a admis chiar că ar fi existat o legătură între CIA şi Oswald, însă nu existau niciun fel de dovezi.

După autopsia corpului lui Kennedy, comisia a mai confirmat o dată varianta lui Warren despre infractorul singuratic Oswald. Toate materialele comisiei Warren s-au păstrat în arhivă. Publicarea acestor documente s-ar fi permis doar după 75 de ani (în anul 2039), deoarece toate cercetările au fost făcute de către organele federale. Însă, în anul 1966, a apărut o lege conform căreia accesul la documentele de stat poate fi permis.

Curând, au fost publicate o parte din materialele privind asasinarea preşedintelui Kennedy. Unele documente importante, de exemplu, dosarul lui Oswald, fuseseră nimicite de către serviciile speciale. Celelalte documente, rămase nepublicate, se preconizează să apară în presă până în anul 2017. Precum demonstrează numeroasele articole şi cercetări, enigma asasinării lui Kennedy încă nu a fost rezolvată. Despre aceasta declară, fără ezitare, savanţii, juriştii, jurnaliştii şi istoricii.