Celebrul fizician Albert Einstein a murit la 18 aprilie 1955. El a fost incinerat, iar urna cu cenuşa sa a fost inmormântată în secret, implinindui-se astfel ultima dorinţă. Există o legendă, conform căreia, odată cu cenuşa trupului său, a fost inmormântată şi cenuşa lucrărilor sale, cărora le-a dat foc cu puţin timp înainte de a muri. Ce fel de lucrări erau acelea, nimeni nu ştie. Einstein vorbea despre nişte descoperiri ciudate, care ar putea dăuna omenirii.

Ce fel de descoperiri erau acelea? Cercetătorii au încercat, în zadar, să găsească un răspuns; ei emit doar presupuneri, bazându-se pe nişte informaţii mai mult sau mai puţin concrete sau pe unele mărturii ale foştilor colaboratori ai lui Einstein. Savanţii ştiu că Albert Einstein se pronunţa impotriva realizării armei nucleare şi că şi-a dedicat ultimii ani ai vietii elaborării Teoriei câmpurilor unificate. Probabil că era vorba de manuscrisele cu nişte descoperiri în acest domeniu, pe care el a preferat să le ardă. Conform convingerilor multor cercetători, americanii au reuşit să pună în aplicare o parte din realizările stinţifice ale fizicianului.

Savantul si-a dat seama târziu ce pericol reprezintă pentru omenire descoperirile sale. Au ajuns cunoscute în toată lumea zvonurile legate de un experiment misterios. Ceea ce s-a întâmplat a fost surprinzător şi, relativ, infiorător. În timpul războiului, specialiştii au încercat să găsească o metodă de a face ca avioanele să nu poată fi observate de inamic.

A apărut ideea creării unui câmp electromagnetic cu o asemenea tensiune, încât razele de lumină să se concentreze si să facă obiectul invizibil. I s-a cerut lui Einstein să se ocupe de aceasta. Şi aici începe domeniul presupunerilor mai mult sau mai puţin fondate. Se spune că, în anul 1943, pe distrugătorul „USS Eldridge” au fost instalate aşa-numitele „generatoare de invizibilitate”, drept rezultat nava urmând să devină „invizibilă”. Ea, într-adevăr, a dispărut pentru un interval de timp, iar aparatele nu puteau determina poziţia ei.

A apărut o versiune cum că ea s-ar fi „deplasat” în altă dimensiune, despre existenţa căreia nimeni nu ştia nimic. Vasul a apărut după câteva ore. Se zice că, în urma acestui experiment, echipajul navei a avut de suferit: majoritatea marinarilor au murit, iar cei care au supravieţuit au fost imediat scoşi din armată, petrecându-şi restul vieţii intr-o clinică secretă de mare siguranţă, pentru cei bolnavi mintal. Cu aceştia se întâmplau lucruri ciudate: unii „ingheţau”, ieşind din timpul real, iar alţii dispăreau brusc din faţa ochilor.

Primele zvonuri despre experimentul „Philadelphia” au apărut tocmai în anul 1955. Evenimentul părea senzaţional, dar în realitatea existenţei lui nu au crezut toţi. Discuţii pe tema aceasta au fost destule. Conducerea Forţelor Maritime Militare ale S.U.A. a negat tot ce avea vreo legătură cu acest experiment. Mulţi cercetători nu au dat crezare nici zvonurilor, nici dovezilor existente. Şi totuşi s-au găsit oameni care au văzut personal cum dispărea „USS Eldridge”, iar alţii erau convinşi că au fost găsite calculele lui Einstein.

În ziare, au apărut articole despre acest caz misterios, însă dovezile principale lipseau. Multe lucruri ar fi putut fi explicate de jurnalele de bord de pe Eldridge, insă acestea au dispărut într-un mod enigmatic. Un grup de savanţi încercau, în zadar, să convingă un alt grup de savanţi că nu există niciun fel de altă dimensiune, că acestea sunt poveşti.

Alţii ziceau că există un spaţiu paralel celui în care trăim noi şi că nu degeaba marele fizician şi-a dedicat ani buni de viaţă studierii unor astfel de probleme. La timpul său, a studiat şi academicianul Saharov probleme cosmologie, însă lucrările sale sunt cunoscute doar unui cerc restrâns de savanţi. Şi acest savant spunea că există un alt fel de dimensiune, lumi paralele, despre care omenirea nu ştie nimic, şi că este absolut real să ajungi acolo, fiind necesar un impuls energetic puternic. Acesta nu este singurul exemplu când oamenii, care lucrau în sfera invizibilului, „alunecau” din viaţă.

Acelaşi lucru se întâmplase şi cu muncitorii de la firma „Lockheed”, care asamblau avioane invizibile pentru războiul din Golful Persic. Acolo se foloseau aceleaşi proiecte care au fost folosite pe distrugătorul „USS Eldridge”.

Se zice că unii oameni, deodată, încetau să se mişte şi să respire, însă, după un anumit interval de timp, se trezeau de parcă totul era în ordine. Această istorie este absolut neverosimilă si de aceea este greu s-o crezi. Pare că, aici, avem de a face cu cea mai bizară enigmă din secolul al XX-lea. Dar ce ar fi dacă, într-adevăr, omul ar căpăta posibilitatea de a deveni invizibil? Oare chiar se vor realiza si aceste vise fantastice ale sale? Dar dacă aceasta este o invenţie a amatorilor de fantastic?

La sfarşitul anilor 90, în Atlantic City, s-au adunat „foştii marinari” de pe distrugătorul „USS Eldridge”. La această întâlnire, curioşii i-au intrebat despre experimentul misterios. Marinarii au râs şi au răspuns că nu a existat niciun experiment şi că nimeni nu i-a supus vreunor experimente…