Succesul tuturor serviciilor secrete depinde, în primul rând, de profesionalismul autorităţilor şi de o corectă organizare. Situaţia serviciilor secrete germane părea să fie alta, şi aceasta a fost un fapt vizibil în relaţiile cu Anglia. Niciunul dintre şefii germani nu a verificat, vreodată, informaţiile puse la dispoziţie de agenţii săi de pe Insulele Britanice. În acest caz, cum îşi desfaşurau agenţii nemţi activitatea specifică serviciilor secrete?

Conform datelor din mai multe surse, în preajma celui de Al Doilea Război Mondial, serviciile engleze de securitate au desfăşurat, cu succes, un şir de operaţii; în consecinţă, pe teritoriul Marii Britanii, a fost neutralizată aşa-numita „coloana a cincea” a naziştilor englezi. Ea a fost asociată. Uniunii Britanice a Fasciştilor. Există şi alte date pe baza cărora se poate trage o cu totul altfel de concluzie: germanii nu puneau mare preţ pe posibilităţile lor de a se situa deasupra serviciilor secrete britanice.

Ei, desigur că, au încercat să formeze o reţea de spionaj în Anglia, tinzând să păstreze anonimatul agenţilor săi. Greşeala Germaniei a constat în faptul că nu le-a acordat agenţilor săi libertate deplină în acţiuni, fapt care a generat, într-un anumit sens, imposibilitatea de a-i controla. Agenţii foloseau, pur şi simplu, în scopuri personale, mijloacele financiare acordate pentru realizarea planurilor de recunoaştere. În prezent, există o informaţie absolut verosimilă conform căreia spionii germani, în anii dinainte de război, plecau în Anglia nu cu scopul de a afla secrete. Ei erau atraşi de posibilitatea unui câştig bun.

Conducătorii serviciului de recunoaştere al Germaniei nu prea cunoşteau principiile de organizare a Serviciului britanic de contrainformaţie, şi nu au ştiut cum să procedeze în relaţiile cu acesta. Spionii germani îşi dădeau seama de incompetenţa şefilor lor în problemele de informare secretă, dar nu încercau să-i contrazică, evitând situaţiile de conflict cu superiorii. Succesul oricăror servicii secrete depinde de integritatea persoanelor aflate la conducerea acestora, de profesionalismul şi calităţile lor organizatorice. Situaţia în cazul serviciilor secrete ale lui Hitler, însă, era de neinvidiat. Deja în anii de după război, conducătorul Serviciilor Secrete de Informatie ale Germaniei,  Walter Friedrich Schellenberg – şeful serviciului de securitate de informaţii politice (direcţia a Vl-a a RSHA), brigadefOhrer SS (din 1944), ulterior – succesorul amiralului Canaris la funcţia de şef al securităţii militare a celui de Al Treilea Reich.

Membru al NSDAP din 1934 Walter Schellenberg, a explicat de ce au eşuat operaţiunile lor în Anglia, dar fără să numească adevăratele motive. Schellenberg îl învinuia pe Hitler că nu încercase să rezolve problema profesionalismului angajaţilor în reţeaua de informare şi transforma orice iniţiativă cursă haotică. De aceea, la începutul războiului, Serviciile de Informare ale Germaniei păreau a fi un grup de oameni lipsiţi de control şi de profesionalism, care işi propuseseră să se îmbogăţească pe banii statului.

Agenţii germani nu puteau obţine informaţii nici despre armamentul inamicului, nici despre gradul de dezvoltare a industriei de armament a ţării şi, foarte important, nu-şi dădeau seama care era starea de spirit a englezilor. De ce oare fasciştii, care se considerau superiori omenirii întregi, aveau o reţea de informaţii atât de slab pregătită? Se cunoaşte un fapt destul de ciudat. Unii spioni germani ofereau conducătorilor lor informaţia pe care si-o doreau aceştia privind situaţia din Anglia, adică, de foarte multe ori, relatările lor optimiste erau, pur şi simplu, inventate. Englezii profitau de această situaţie, criticând părţile slabe ale politicii lor de apărare şi mascându-le pe cele puternice. Ei ştiau că Hitler oricum işi va imagina tabloul aşa cum îi plăcea lui să-l vadă. După primirea informaţiei „importante”, Hitler se arăta mulţumit de situaţie şi împărţea decoraţii în stânga şi-n dreapta. Mari sume de bani, decoraţii, titluri — generozitatea fiihrerului nu avea limite. Cum s-ar fi putut îmbunătăţi, în asemenea condiţii, activitatea serviciilor de informaţii? În acel moment, şefilor le convenea această stare de lucruri, fără a-şi da seama că subalternii profitau de incompetenţa lor.

Acum, se poate afirma cu siguranţă că, in perioada existenţei fascismului, nu a fost realizată nicio operaţie de efect de către Serviciile de informare germane. Hitleriştii erau păscuţi de insuccese şi chiar şi Marea Britanie, a cărei dezvoltare militară, în acel moment, lăsa de dorit, a putut să li se opună. Cu atât mai mult cu cât Serviciile britanice de informaţii MI6 au obţinut secrete vitale privind comandamentul central al lui Hitler, de la o sursă recrutată de serviciile poloneze, fapt care a ajutat la trasarea strategiei britanice.

Agentul secret, cu numele de cod Knopf, a oferit informaţii esenţiale privind planurile lui Hitler în Mediterană şi pe Frontul de Est, privind starea de sănătate a mareşalului Erwin Rommel şi chiar privind poziţia cartierului general al Fuhrerului. Astfel, potrivit unor documente descoperite în Arhivele Churchill din Cambridge şi în Arhivele Naţionale de istoricul Paul Winter, Knopf şi agenţii săi au anunţat serviciile britanice de informaţii despre planurile Germaniei naziste de a invada Malta în 1942, despre intenţiile lui Rommel în Africa de Nord şi despre obsesia lui Hitler pentru capturarea Stalingradului.

Informaţiile transmise de Knopf erau citite de Winston Churchill şi au contribuit la stabilirea strategiei de către premierul britanic. În concursul de împrejurări existent, succesele întâmplătoare ale germanilor se bazau pe cheltuirea fără chibzuinţă a resurselor umane şi financiare. Acest lucru a constituit una din cauzele principale care a dus la sfârşitul deplorabil al celui de Al Treilea Reich.