Un renumit savant pasionat de fenomenele paranormale, doctor în ştiinţe, W. J. Crawford, astăzi decedat, explică, în lucrarea sa „The Reality of Psichic Phenomena”, ce este aceea o ectoplasmă şi cum apare ea.

Termenul „ectoplasmă” provine din unirea a două cuvinte: ektos = în afară şi plasmă = tipar. „În afara tiparului” – adică ceva modelat în afara corpului omenesc a fost numele dat materiei, aproape în întregime eterică, care iese din medium şi serveşte fenomenelor obţinute în şedinţele spiritiste.

De unde provine substanta ectoplasmei

În timpul unei şedinţe de spiritism, Crawford a discutat cu o entitate care spunea că în timpul vieţii a fost medic si care, vorbind prin medium, a explicat de unde provine substanta din care este alcătuită ectoplasma.

Sunt folosite două feluri de substanţe:

1. Substanţe împrumutate – ele reprezintă 90% din substanţa ectoplasmei şi sunt împrumutate de la medium şi de la asistenţii şedinţei de spiritism. Întreaga cantitate este restituită proprietarilor la sfârşitul şedinţei.
2. Substanţă nervoasă nereturnabilă

Este compusă din substanţa vitală care umple celulele nervoase şi nu poate fi luată, fără ca mediumul să sufere, decât în cantitate foarte mică. Structura ei este distrusă prin producerea fenomenului şi deci nu va mai fi înapoiată mediumului.

Cum se formează ectoplasma şi care sunt caracteristicile ei

W. J. Crawford, pentru a constatat mişcările ectoplasmei, a imaginat si întrebuinţat cu mult succes „metoda coloranţilor”. Cum ectoplasma are proprietatea de a adera la o substanţă cum e carminul pulverizat, se presară acest colorant în drumul ei si se obţine astfel o dâră colorată. În acest mod, savantul a stabilit următoarele:

• ectoplasma iese prin partea inferioară a trunchiului mediumului şi reintră prin aceeaşi regiune;
• iesirea ectoplasmei este însotită puternice mişcări musculare în întreg corpul mediumului;
• partea cărnoasă a corpului mediumului, mai ales de la brâu în jos, scade în volum, ca şi când carnea s-ar fi topit;
• substanta ectoplasmatică este alburie, transfucidă şi nebuloasă;
• ectoplasma coboară de-a lungul picioarelor si pătrunde în incălţăminte, trecând printre ciorap şi pantof, peste tot pe unde găseşte loc;
• la pipăit, poate fi umedă şi rece; vâscoasă şi lipicioasă şi, mai rar, uscată şi aspră;
• se mişcă încet, târât, căci fără nici o îndoială ea se află sub influenţa gravitaţiei, deşi, un curent de aer, chiar slab, o poate pune în mişcare;
• este de o sensibilitate extremă si orice atingere a ei va genera o reacţie dureroasă pentru medium, pentru că, de la început si până la sfârşit, ectoplasma este în legătură fiziologică şi psihică cu mediumul;
• substanţa ectoplasmatică tinde, în mod irezistibil, să se organizeze şi cu cât mediumul este mai puternic, cu atât forma finală este mai bine definită;
• dispare, fie risipindu-se treptat, fie – în cazul unui incident neplăcut – aproape instantaneu;
• ectoplasma este influenţată de gândurile şi sentimentele asistenţei;
• poate fi fotografiată numai la magneziu, căci lumina bruscă acţionează asupra mediumului ca o lovitură puternică.

Deoarece se admite, în general, că fenomenele de acest gen pot prezenta, pentru medium, o primejdie serioasă, atât fizică, cât şi, mai ales, psihică, chiar dacă mediumurile consimt să se sacrifice pentru ştiinţă, şedinţele spiritiste care au ca scop crearea unor apariţii ectoplasmatice sunt dezavuate astăzi chiar si de cei mai eminenţi învăţători spirituali.