Conform legendei, în Alba Longa domnea regele Numitor, descendent al eroului troian, Enea. El a fost însă detronat de către fratele său, Amulius. Noul monarh, temându-se de o posibilă succesiune, i-a ucis pe toţi urmaşii de sex bărbătesc ai lui Numitor si a numit-o vestală pe Ilia (sau Rhea Silvia), fiica predecesorului său. Devenind preoteasă, Ilia nu avea dreptul să se căsătorească si să întemeieze o familie.

Destinul a hotărât ca faptele să se desfăşoare în alt fel decât plănuise Amulius. Fermecat de chipul Iliei, zeul Marte o ia de soţie, tânăra vestală dând naştere la doi feciori. Amulius a aflat întâmplarea, a închis-o pe tânăra mamă în temniţă, iar cei doi copii au fost aruncati în Tibru.

Datorită milei zeilor, apele fluviului s-au revărsat lăsându-i pe prunci lângă un smochin care creştea la poalele colinei Palatin. În vechime, acest ţinut era pustiu. Tradiţia spune că o lupoaică s-a apropiat de Tibru si în timp ce işi astâmpăra setea i-a alăptat pe fiii Iliei.

După o altă variantă a legendei, animalul i-a dus pe copii în peştera Lupercal şi i-a hrănit.

Lupoaica a fost găsită de Faustulus, un păstor care îşi păzea turma. Ciobanul a luat pruncii, i-a adăpostit în coliba lui şi i-a dat nevestei sale să îi îngrijească.

După ce au crescut, Romulus şi Remus l-au răzbunat pe bunicul lor, ucigându-l pe Amulius. Numitor a devenit din nou stăpân în Alba Longa.

Peste un timp, cei doi frati au hotărât să întemeieze o cetate în locul unde fuseseră găsiţi de lupoaică. Deoarece Romulus şi Remus erau gemeni, vârsta nu constituia un criteriu de departajare. De aceea ei au hotărît să se lase în seama zeilor. Prin intermediul augurilor, forţele supreme urmau să indice care dintre cei doi va da numele noului oraş şi, deci, cine îl va conduce. Ca puncte de observaţie au fost alese două coline din apropiere; Romulus s-a aşezat pe Palatin, iar Remus pe Aventin.

Conflictul dintre cei doi frati: Romulus si Remus

La început, Remus a zărit şase vulturi pe care i-a considerat un semn prevesitor în folosul său. În scurtă vreme, el a aflat că Romulus a observat un număr dublu de păsări de pradă. Fiecare frate era aclamat de susţinătorii lui; unii luau în calcul faptul că Remus a văzut cel dintâi vulturii, iar ceilalţi erau de partea lui Romulus deoarece zărise mai multe păsări. O variantă a legendei menţionează că din această cauză între gemeni s-a iscat o duşmănie care a degenerat în luptă. În toiul disputei, Romulus l-a lovit pe Remus şi l-a ucis. O altă versiune spune că Remus a sărit peste temelia zidurilor pe care le-a înălţat Romulus. Acesta din urmă a considerat gestul fratelui drept o sfidare şi l-a omorât. Indiferent de forma legendei, Romulus a fost desemnat să pună bazele noii asezări care îi poartă şi în prezent numele: Roma. După moarte, Romulus a fost ridicat la rang de zeu.

Data la care a fost întemeiată Roma

In urma cercetărilor, arheologii au stabilit că Roma a fost întemeiată în veacul al VIII-lea î. H., ceea ce corespunde cu relatările istoricilor latini din secolul I î. H. care menţionau că orasul data din anul 753 î. H. După tradiţia romană din acea perioadă, Romulus ar fi domnit între anii 753 şi 717 î.H. Din amestecul latinilor, sabinilor şi etruscilor a luat naştere populaţia cetăţii care va deveni capitala Imperiului Roman. Emblema Romei o constituie lupoaica care îi alăptează pe fraţii gemeni Romulus si Remus. Iniţial era vorba de o statuie din bronz care a fost realizată în secolul al V-lea î. H.

Ulterior au fost adăugate şi reprezentările celor doi copii care se hrănesc cu laptele lupoaicei.