Caderea Bastiliei este cel mai important și faimos eveniment care a avut loc în timpul Revoluției Franceze. Evenimentul a avut loc la 14 iulie 1789. Închisoarea din Bastilia a reprezentat nedreptatea autorității regale. Prin urmare, căderea Bastiliei a fost un simbol al neliniștii publice împotriva regulii autocratice și nedrepte.

Evenimentul a reprezentat un punct de cotitură major al scenariului politic și social francez. Semnificația sa este văzută nu numai în Republica Franceză, ci și printre coloniile Franței. Evenimentul este comemorat în toată țara, precum și în țările cu influență franceză.

Căderea Bastiliei este considerată un simbol principal al Revoluției Franceze. Este un semn al victoriei omului de rând împotriva anilor de tiranie și opresiune din partea regalității.

Ce era de fapt Bastilia?

Bastilia a fost inițial o fortăreață medievală situată în estul Parisului, transformată în închisoare regală în jurul secolului al XVII-lea. A fost folosită pentru a reține prizonierii politici și alți cetățeni ce se opuneau într-un mod sau altul regalității, iar aceștia nu aveau parte de un proces. Bastilia ajunsese să fie privită ca simbolul puterii regale și al autocrației în Franța.

Stările generale ale Frantei

În această perioadă, Franța trecea printr-o perioada mai grea economică și politică. Stările reprezentative ale țării, erau numite “stări generale” și erau în număr de trei. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației. A treia stare a fost formată la 17 iunie 1789, cu reprezentanți desprinși de oamenii simpli din Franța. Jacques Necker, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XVI-lea, a fost solidar cu formarea celei de-a treia stări. Dar, țara era practic condusă de cler (regele Ludovic al XVI-lea și de soția sa Marie-Antoinette), cu ușoare influențe din partea nobilimii, iar starea a treia (omul de rand) nu avea absolut niciun cuvant de spus.

Cum a început sfârșitul pentru regalitatea vremii

Regele Ludovic al XVI-lea s-a temut că situația politică poate escalada și ca măsură preventivă l-a demis pe Jacques Necker la 12 iulie 1789 și a ordonat trupelor franceze să-si strângă rândurile la Paris. Ca urmare a acestor mișcări, oamenii de rând din Paris au început să se teamă de asuprirea totală a regelui.

La 14 iulie 1789, o mulțime a atacat Bastilia în căutarea de arme și muniții despre care se zvonea că ar fi fost depozitate în fortăreața închisorii. În acest timp Bastilia avea doar 7 prizonieri și era păzită de 100 soldați sub conducerea guvernatorului Bernard Renep de Launay. Launay împreună cu garnizoana sa au putut apăra închisoarea până la ora 16 după care s-a predat. Mulțimea i-a eliberat pe cei 7 prizonieri, iar Launay și oamenii săi au fost inițial arestați și ulterior executați.

Căderea Bastiliei a reprezentat sfârșitul regimului autocrat și a oferit un impuls major mișcării revoluționare. Bastilia a fost dărâmată la sfârșitul anului 1789 și Parisul a intrat încet sub controlul revoluționarilor.

Regele Ludovic al XVI-lea și soția sa Marie-Antoinette au fost acuzați de trădare și au fost trimiși la ghilotină în 1793.

Cocardele tricolore ale Gărzilor Naționale (miliție formată în timpul revoluției ce avea rolul de a proteja împotriva loviturii de stat regale) erau formate din cocarda roșie și albastră a Parisului și cocarda albă a regelui ce a devenit un simbol al Revoluției Franceze. Mai târziu aceste culori au fost adoptate ca simbol al Franței. În zilele noastre steagul drapelul național Francez continand aceleași culori: Albastru, alb și roșu.  14 iulie, cunoscută și sub numele de Ziua Bastiliei, reprezinta sărbătoarea națională în Franța.