Evul Mediu, este o perioadă de aproximativ 1.000 de ani în istoria europeană. Se mai numește și epoca medievală. Istoria civilizației este împărțită în mod în trei perioade: antică, medievală și modernă. Evul Mediu este de obicei definit ca perioada dintre căderea ultimului împărat roman în Occident (476 d.Hr.) și căderea Constantinopolului în fața turcilor (1453) sau descoperirea Americii (1492).

Obiceiul de a numi această epocă „Evul Mediu” a început în timpul Renașterii, deoarece oamenii de știință o vedeau ca pe o eră barbară care separa propria epocă de gloriile Greciei antice și Romei. Perioada de început a evului mediu este uneori numită „Evul Întunecat”, deoarece vestul Europei era călcat de barbari și o mare parte din cultura și bogăția civilizației clasice s-au pierdut. (Mulți istorici moderni, totuși, preferă să nu folosească acest termen, subliniind că două mari civilizații – bizantină și arabă, au înflorit în această perioadă și că multe dintre tradițiile civilizației clasice au fost păstrate în mănăstirile din Europa de Vest).

Treptat s-a dezvoltat o nouă civilizație, dominată de învățăturile Bisericii Romano-Catolice. Spre sfârșitul Evului Mediu s-au dezvoltat regatele naționale, comerțul și explorarea s-au extins, iar știința a căpătat o formă modernă.

Forma de guvernământ și economia in Evul Mediu

Regatele care au succedat Imperiului Roman au fost instabile. Carol cel Mare (742–814) a reunit o mare parte din vestul Europei, dar imperiul său a fost divizat la scurt timp după moartea sa. Din anul 900 până la 1300 a predominat feudalismul, o formă descentralizată de guvernare. După anul 1100, Franța, Anglia și Spania au început să se transforme în monarhii puternice.

În timpul Evului Mediu timpuriu, comerțul a scăzut foarte mult de la nivelul la care era în antichitate. Conacul, o unitate formată din sat și câmpuri agricole, era practic suficient pentru acea perioada. Un fel de lord (moșier) conducea conacul, iar țăranii cultivau pământul. Majoritatea țăranilor erau iobagi. După anul 1000 d.Hr, comerțul a reînviat, orașele s-au dezvoltat și numărul iobagilor a început să scadă. Meșterii și negustorii s-au stabilit în orașe și au organizat bresle pentru a-și proteja interesele.

Viața și cultura in Epoca Medievala

În epoca medievala existau trei clase sociale și politice: nobilii, clericii și oamenii de rând. Funcția nobililor era de a guverna, iar cea a clerului era de a se închina lui Dumnezeu și de a avea grijă de nevoile religioase ale societății. Oamenii de rând erau: țăranii, meșteșugarii și negustorii. Aceștia susțineau prin munca lor cele două clase privilegiate. Din izvoarele istorice reiese totuși ca nobilii și clericii acelor vremuri nu duceau chiar o viata in lux, acestora lipsindu-le cu mult confortul aceleiași clase sociale din epoca modernă. Țăranii trăiau de obicei la limita foametei.

Nobilii din evul mediu se destindeau urmărind lupte (un fel de lupte greco-romane), se duceau vânătoare, participau la turniruri și ascultau cântecele și poveștile barzilor. Piețele, târgurile și festivalurile bisericești ofereau divertisment țăranilor și orășenilor.

Religia în Evul Mediu

Aproape toți oamenii din vestul Europei erau membri ai Bisericii Romano-Catolice. Biserica deținea mari porțiuni de pământuri și oferea educația de bază în societate. Papii au condus Italia centrală și au influențat foarte mult politica Europei.

Oamenii din evul mediu acceptau de obicei autoritatea bisericii, deși încălcau adesea regulile acesteia. Pentru că legile erau practic inexistente, atât oamenii de rând, cât și nobilii, erau capabili de acte de brutalitate ieșite din comun, chiar dacă la bază majoritatea oamenilor erau foarte religiosi. Cruciadele au oferit o ieșire din “monotonie” pentru aceștia, împăcând practic capra cu varza. Aceștia s-au înrolat în incursiunile spre Ierusalim, luptând în numele Dumnezeului lor și-n același timp puneau în practică zelul lor pentru război.. Datorită importanței religiei în Evul Mediu, perioada se numește „Epoca credinței”.

Educaţia în Evul Mediu

Educația medievală a fost derivată din învățăturile creștine și din moștenirea clasică a Europei. Până în anul 1200, deja existau celebrele universități de la Bologna, Paris și Oxford, ce au fost infiintate sub egida bisericii. Principala mișcare intelectuală, care a apărut între secolele IX și XII, a fost scolastica, o încercare de a consolida credința creștină cu raționamentele formale.

Arhitectura in Evul Mediu

Un aspect semnificativ al Evului Mediu a fost dezvoltarea arhitecturală remarcabilă. Catedralele gotice au fost adevărate capodopere ale construcției și ale artei, cu vitralii impresionante și detalii sculptate cu finețe. Aceste structuri impresionante au fost centrale pentru viața religioasă și socială medievală, dar și locuri pline de mister, în care legende și mituri au fost transmise.

Literatura și artele

Evul Mediu a fost epoca formativă a literaturii europene. Perioada a început cu povestirile de tip saga, epopeele și baladele scrise de oamenii din popor și s-a încheiat cu capodopere precum operele lui Dante și Geoffrey Chaucer.

Marile catedrale gotice din Europa sunt o dovadă a evlaviei medievale și a devotamentului pentru frumusețe. Pictura și sculptura au subliniat temele religioase, adesea tratate alegoric. S-au dezvoltat noi forme de muzică, atât religioase, cât și laice.