În anul 2000 primarul din Rennes le Château, localitate din Franța renumită pentru cercetările efectuate cu scopul descoperirii tezaurului parohului Berenger Sauniere, a primit o scrisoare expediată de un cetăţean american din California. Acesta aflase din documentele familiei că bunicul său, şef de şantier în Rennes le Château, l-a ajutat pe misteriosul preot să îngroape Ia baza turnului Magdala un cufăr cu obiecte valoroase.

După câteva Iuni autorul epistolei s-a adresat autorităţilor solicitandu-le sprijinul pentru a studia regiunea împreună cu o echipă formată din specialişti americani şi canadieni. Cercetătorii canadieni efectuaseră o analiză asemănătoare în piramida lui Keops. Grupul era condus de profesorul Robert Eisenmann, unul dintre cei mai vestiţi savanţi, care a studiat şi manuscrisele de la Marea Moartă. Echipa a fost completată cu trei italieni trimiși de Vatican.

Potrivit relatărilor primarului din Rennes le Château cercetătorii erau dotaţi cu utilaje şi instrumente de prospecțiune de mare precizie. În scurt timp oamenii de știință au început să sondeze cu ajutorul unui ecograf temelia Turnului Magdala.

Imaginea de pe monitor a demonstrat că informațIile pe care le deţinea cetăţeanul american erau adevărate. Pe ecran s-a putut observa conturul unui obiect asemănător cu un cufăr. Sipetul era îngropat la o adâncime de aproximativ patru metri. Ecografia a fost repetată şi în interiorul bisericii, a fost semnalată o criptă zidită în subterane, în apropierea naosului.

În faţa interesului unanim, oficialităţile au decis să întreprindă o cercetare sistematică a regiunii, finanţarea fiind suportată de o fundație din San Francisco.

Săpăturile au fost conduse de profesorul Andrea Barattolo, eminent specialist în arheologie antică. A fost descoperit un tezaur format din monede, bijuterii, și statuete din aur și argint. Dar, de asemenea împrejur au mai fost descoperite cufere mult mai mari golite, ce mai aveau în ele doar sigilii rupte și un fel de coperti de piele în care se țineau documentele în evul mediu. În opinia savantului tezaurul din Rennes le Château data din epoca celtică. 

Oamenii de ştiinţă au emis mai multe ipoteze. Potrivit unora dintre arheologi în cuferele goale ar fi putut fi ascunse documente privind istoria Bisericii Catolice. Alți savanți sunt de părere că abatele Sauniere întreținea misterioase cu personalități din aristocraţia europeană care îl finanţau pentru ca acesta să nu dezvăluie un secret compromiţător.

Berenger Sauniere a fost numit paroh în 1885 la vârsta de 33 de ani. El avea un fizic agreabil şi o fire ambiţioasă, trăsătură de caracter care nu corespundea cu funcţia pe care o deţinea. În mod surprinzător el a reuşit să dispună de fonduri substanţiale pe care le-a utilizat pentru restaurarea bisericii.

Specialiştii care au studiat cazul abatelui au subliniat faptul că în 1793, contesa de Blanchefort, o reprezentantă a familiei care a stăpânit domeniul Rennes le Château, i-a donat preotului din acea vreme întreaga ei avere compusă din monede și bijuterii, dar şi manuscrise personale în care era menţionat numele unui maestru al Ordinului Templierilor. Bazându-se pe informaţiile obținute în urma cercetărilor, savanţii susţin că Berenger Sauniere a descoperit această comoară în timpul renovării lăcaşului de cult.

Misterul tezaurului va fi poate elucidat de oamenii de ştiinţă care continuă explorarea regiunii în care a trăit preotul Berenger Sauniere.