Mai mult de 95% dintre bărbaţii europeni din ziua de azi sunt descendenţii a 10 strămoși pe linie masculină. Oamenii de știință sunt de părere că doi dintre cei 10 „fondatori” au venit în Europa din Orientul Apropiat înainte de sfârșitul ultimei faze a erei glaciare. Alți strămosi-bărbați, probabil foști fermieri, se pare că au venit în Europa în ultima parte a Epocii de Piatră, între anii 7000 și 3000 î.H. Probele provin de la un nou studiu al cromozomului masculin J, un haplogrup ADN al cromozomului Y, mostenit de fiu de la tată.

Probele de ADN

O analiză întreprinsă asupra a 22 de indicatori genetici a demonstrat că aproape toţi bărbaţii pot fi împărțiți în zece categorii diferite, fiecare reprezentând o altă linie paternă. Aproape toţi bărbaţii europeni din zilele noastre îşi pot găsi strămoşii printre aceşti zece „părinți”.

Distribuţia geografică şi pe categorii de vârstă arată că unele forme de gene alternative pot fi comparate cu două fragmente din Paleolitic şi Neolitic, ce au contribuit la sistemul genetic European modern.

Fondatorii

Cercetătorii din opt ţări europene şi Statele Unite, au ajuns la concluzia că doi strămoşi de gen masculin au ajuns în etape separate ale migraţiei în timpul Paleoliticului (20.000 – 13000 î.H.) din Orientul Mijlociu în Asia.

Ei au alcătuit probabil clanuri diferite, izolate de gheţari şi alte trăsături geografice până la finalul erei Glaciare.

Ceilalţi opt „fondatori” au ajuns probabil printr-o migraţie în timpul perioadei Neoliticului (7000-3000 î.H.). Până acum, oamenii au învăţat tehnologia pentru agricultura primitivă. Şi acest lucru, împreună cu topirea gheţarilor, au permis acestor fermieri să se răspândească pe planetă.

Populaţia europeană este deci, un amestec de populaţii paleolitice şi neolitice de fermieri veniţi din Orientul Apropiat, după invenţia primelor unelte agricole.