Lascaux, Chauvet, Altamira. Sunt doar câteva dintre enigmaticele şi în acelaşi timp minunatele pesteri europene în care au fost descoperite picturi vechi de zeci de mii de ani. Unele dintre peşteri au 25.000 de ani vechime, ne-au surprins şi încântat prin fabuloasele reprezentări zoomorfe și fitomorfe, dar întotdeauna am atribuit aceste picturi unor oameni primitivi, care, în imaginaţia noastră, purtau blănuri de animale netăbăcite şi își mânuiau neîndemânatic bâtele.

Noi, oamenii „moderni”, am crezut mereu că frumoasele animale de pe pereţii cavernelor jucau probabil un rol oarecare în ritualurile magice ale primitivilor. Iată, însă, că doi savanți din Africa de Sud vin să contrazică această teorie, afirmând că picturile în cauză constituie dovezi ale existenţei unei societăţi complexe şi cu caracteristici moderne.

Cei doi cercetători cred că pot demonstra că oamenii care au pictat peşterile din Altamira si Lascaux erau la fel ca noi. Demonstraţia lor porneşte de la o comparaţie făcută între picturile din peşterile europene şi unele, recent descoperite, din Africa de Sud.

Animalele care vindecă

David Lewis-Williams si Thomas Dowson i-au rugat pe membrii tribului Ju’ hoansi (din Namibia) să le explice semnificaţia picturilor de pe pereții peşterilor din Cape (Africa de Sud, picturi care sunt vechi de 2000 de ani. Spre surpriza lor, scenele pictate ilustrau credinţe şamanice şi reprezentări cosmologice complexe. Studiind obiceiurile si credinţele acestui trib, Williams şi Dowson au mai aflat că Ju’ hoansi cred că după un dans special, performat în timpul nopţii şi acompaniat de loviri ritmice ale instrumentelor muzicale, anumiți membri ai tribului pot să „capteze” energiile unor animale si să le folosească pentru a-i vindeca pe ceilalți. Acest fapt punea într-o nouă lumină problema scenelor cu animale de pe pereţii peşterilor preistorice.

Pe un alt continent, un psiholog american care studia samanismul si hipnoza şi-a adus şi ei contribuția la rezolvarea enigmelor legate de lumea „primitivilor”. Etzel Cardena studia aptitudinile unor americani ce se ofereau voluntari pentru hipnoză. El a observat că toţi cei ce puteau fi hipnotizaţi prezentau halucinații vizuale similare cu cele ale șamanilor. De aceea, Cardena a tras concluzia că minţile oamenilor funcţionează în maniere asemănătoare si din această cauză toţi traversăm aceleaşi stări în momentul cînd ne pierdem cunoştinţa. Drept urmare, artiştii cavernelor nu puteau să mănânce animalele pe care le pictau.

Avem cu totii aceleasi halucinații

Un neurolog englez, numit Dominique Fichte, crede că deţine elementul-cheie în corelarea tuturor acestor ipoteze. O echipă de specialişti condusă de el a monitorizat mai mulţi pacienţi ce se plângeau de migrene sau care suferiseră atacuri de cord. Medicii au scanat activitatea cerebrală a bolnavilor respectivi, înregistrând reacția acelor zone din creier care erau responsabile de apariţia halucinațiilor vizuale. Ceea ce i-a şocat pe neurologi a fost faptul că pacienții „vedeau” aceleaşi imagini pe care văzuseră si şamanii Ju’ hoansi în timpul tranșelor, precum şi că aceste imagini semănau izbitor de mult cu picturile din peşterile europene.

După ce au consultat mai mulţi arheologi experţi în obiceiurile alimentare ale perioadei preistorice, David Lewis-Williams si Thomas Dowson au decis că animalele pictate în peşteri nu erau incluse pe… meniurile celor ce le-au pictat. Aceasta constituie, conform arheologilor sud-africani, o dovadă incontestabilă a modernității minţilor oamenilor „primitivi”.

„Toate-s vechi și nouă toate…”

Savanţii consideră că modernitatea omului contemporan se traduce în faptul că el se întreabă cine este şi de unde vine, precum şi în abilitatea lui de a deveni om de ştiinţă, preot, şaman. Rezultatele cercetărilor întreprinse de arheologii sud-africani, dar şi de specialiştii consultaţi de ei s-au concretizat într-un film documentar, intitulat „Ape-man: Adventures în Human Evolution”, difuzat de canalul BBC. În acest film cercetătorii prezintă câteva momente-cheie ale evoluţiei omului, pornind de la celebrele maimuţe africane, despre care se presupune că sunt strămoşii noştri, şi sfârșind cu analiza omului modern, ultimul reprezentant, astăzi, al speciei „Homo sapiens”.