La 24 noiembrie 1859, Charles Darwin a publicat celebra sa lucrare intitulată “Originea speciilor prin selecție naturală”, stabilind astfel baza dezvoltării biologiei evolutive. În aceasta lucrare Darwin explică teoria selecției naturale, care susține că toată viața de pe Pământ a evoluat de-a lungul generațiilor succesive, dezvoltându-se fiecare specie de la generație la generație, evoluând până în momentul actual. El a pus de asemenea accent și pe ideea ca omul se trage din maimuță, mergând spre idee că la un moment dat o specie de maimute s-a dezvoltat spre Homo Sapiens.
Desigur, această postulare nu era nouă; mulți filosofi greci antici, precum Anaximandru și Empedocle, speculaseră deja despre dezvoltarea vieții prin evoluție, precum și despre descendența omului din animale.
Ce a făcut Darwin a fost să identifice mecanismul pe care el l-a numit „selecție naturală”. Aceasta înseamnă că, dacă un membru al unei specii dezvoltă o nouă caracteristică, atunci descendenții săi vor moșteni acea caracteristică și dacă această caracteristică este favorabilă supraviețuirii, atunci membrii acelei specii care nu au aveau acea caracteristică vor dispărea treptat. Prin urmare, viața evoluează vreodată doar către ceva mai bun.
Cu toate acestea, progresele în știință – în special în biologie, biochimie și genetică – și descoperirea și decodificarea ADN-ului în ultimele două decenii, au pus la îndoială teoria lui Darwin, deoarece au dovedit că unele sisteme par prea complexe pentru a fi rezultatul unei selecții naturale.
Oricum exista o mare verigă lipsă din teoria lui Darwin și anume faptul că teoria acestuia nu rămâne în picioare în fata descoperirilor de fosile. Și anume, deși exista o sumedenie de fosile descoperite dintr-o anumită specie ce se vede clar că provin din perioade diferite, la distanțe de la zeci, la sute de mii de ani, și în unele cazuri milioane de ani, acestea nu au caracteristici diferite, ci se vede clar că specia respectivă nu a suferit niciun fel de modificare.
Aceasta constatare a determinat majoritatea evoluționiștilor să-și fi retras sprijinul teoriei lui Darwin.
Un articol interesant al lui Brian Thomas din 2011, intitulat „Un nou studiu demonstrează că enzimele nu pot evolua”, arată că enzimele, care sunt mașinării miniaturizate foarte bine proiectate, trebuie să fi fost create într-un fel intenționat în loc să rezulte din progresia aleatorie a combinațiilor chimice.
În concluzie, nu există suficiente dovezi care să susțină teoria lui Darwin ca fapt, și evoluția este încă sub control științific, explicând unele schimbări evolutive în viața de pe Pământ, dar nu pentru toate creațiile.
Ca urmare a acestei lipse de dovezi pentru teoria evoluției și a descoperirii complexităților ADN-ului nostru – tot mai mulți oameni de știință se întorc la ipoteza „Dumnezeu” a creației, și anume la faptul ca ceva, cumva, ne-a proiectat pe toți, știind clar ceea ce face, iar fiecare dintre noi (animale) suntem produsul final al creației.