Cidul – O personalitate ce a marcat Evul Mediu

Începând cu anul 711, teritoriul Spaniei a fost invadat de mauri; de aceea, în secolul al XI-lea rămăseseră numai câteva stătuleţe independente, dintre care cel mai, important era regatul castilian, stăpânit de Fernando I (1033- 1065) şi, mai apoi, de urmaşii acestuia. Până la sfârşitul secolului al XV-lea, spaniolii au luptat împotriva arabilor, iar această luptă de eliberare s-a numit „Reconquista”. Etapa cea mai dramatică a „Reconquistei” a fost perioada în care a trăit şi a luptat Rodrigo Diaz de Bivar, un căpitan din oastea regelui Fernando. El a fost supranumit „El Cid Campeador„.

Statuie El Cid - Sculptura in bronz de către Juan Cristóbal González (orasul Burgos)
Statuie El Cid – Sculptura în bronz de către Juan Cristóbal González (în orasul Burgos)

Rodrigo Diaz (Cidul) il ucide pe nobilul Lozario

Odinioară, oraşul Burgos era reşedinţa regilor spanioli. Prin secolul al XI-lea, nobilul Diego Lainez avea o proprietate întinsă în mica localitate Bivar, situată în apropiere de Burgos. Don Diego Lainez se certase cu nobilul Lozano si fusese insultat de acesta. Fiind prea în vârstă, nu putea să-și apere onoarea şi să îl provoace pe Lozano la o luptă dreaptă. De aceea, Rodrigo (Cidul), fiul său, a făcut acest gest. Rodrigo l-a ucis în duel pe nobilul Lozano.

Cidul aducându-i tatălui său capul nobilului Lozano (Tablou)
Cidul aducându-i tatălui său capul nobilului Lozano (Tablou)

În acelaşi timp, Castilia, condusă de regele Femando I, a fost invadată de mauri. Rodrigo a pornit la luptă şi i-a condus pe nobilii spanioli spre victorie. Nu avea, spune legenda, nici 20 de ani. Rodrigo a fost îndrăgit de tot poporul şi numit Campeadorul, adică apărătorul Spaniei. La sfârşitul bătăliei, el i s-a infăţişat, triumfător, regelui Fernando. Acesta i-a dăruit o mantie, o sabie şi o bonetă de postav.

Rodrigo „El Cid” se căsătorește cu Himena

Poporul, format mai ales din „labradores” (ţărani şi meşteşugari) şi din „hidalgos” (mici nobili), a sărbătorit mai multe zile victoria împotriva maurilor. Însă, la puţină vreme, în faţa regelui Fernando a venit o tânără îndoliată, ce a cerut să i se facă dreptate. Era fiica nobilului Lozano. Ea a cerut ca moartea tatălui său să fie răzbunată şi, pentru că nu mai avea nici o rudă care să o ajute, i-a spus regelui că doreşte ca Rodrigo să îi devină soţ şi sprijin. Tânăra se numea Himena (Jimena), iar Fernando i-a acceptat rugămintea.

Astfel, dintr-o întâmplare sângeroasă s-a născut o nuntă. Cidul i-a cerut mâna donei Himena şi a primit din partea regelui, ca dar de nuntă, mai multe feude, printre care Cardena si Soldana.

Căsătoria a fost oficiată în catedrala din Burgos şi apoi a fost serbată în palatul lui Fernando. Dona Himena era îmbrăcată într-o rochie din dantelă albă, iar lângă ea, chipeşul don Rodrigo Diaz purta la brâu o sabie câştigată în luptă. Cidul venise călare pe calul său credincios, câştigat de asemenea într-o bătălie, şi care se numea Babieca. Himena şi Rodrigo (El Cid) şi-au jurat credință și iubire până la moarte. Dar mai presus de dragostea faţă de Himena, Rodrigo El Campeador a trebuit să pună dragostea pentru Castilia şi loialitatea faţă de regele său. Astfel că, atunci când arabii au năvălit din nou, Cidul a plecat din nou la luptă.

Cidul alături de al său cal credincios
Cidul alături de al său cal credincios

Cidul devine cavaler

Luptele erau grele şi obositoare. Ele au ţinut mai multe luni. Rodrigo nici nu apuca să se întoarcă la dona Himena, că trebuia să plece din nou. Montes-Doca, Alicante, O-porto, Malaga, Bilbao… Pe toate le-a eliberat, ca şi pe multe altele. De aceea, Fernando l-a făcut cavaler pe don Rodrigo şi i-a dat stindardul său, pentru a-l purta în timpul bătăliilor. Regele i-a încins cu mâna lui sabia, iar regina i-a dăruit un cal.

Cidul eliberând Alicante
Cidul eliberând Alicante

Urraca, fiica lui Fernando şi infantă de Castilia, i-a pus lui Rodrigo pintenii la încălţăminte, aceasta fiind o mare onoare pentru un cavaler. Pintenii erau de aur. Urraca i-a zâmbit Cidului şi apoi s-a retras. Se spunea că infanta îl iubise în taină pe Rodrigo, dar nu s-a putut căsători cu el, deoarece era doar un „hidalgo”. Acum Rodrigo devenise „infanson”; în schimb, el o iubea pe Himena.

Lupta împotriva maurilor continuă

După ce a devenit cavaler, Cidul a plecat din nou să lupte. Nu numai cu maurii, ci chiar şi cu creştinii. Împăratul Henric, ce domnea în Germania, se înţelesese cu papa Victor să ceară tribut castilienilor, spunând că el conduce toţi prinţii creştini. Din acest tribut o parte i-ar fi revenit papei.

Cidul în lupta cu maurii
Cidul în lupta cu maurii

Cidul a infrânt însă şi oştile lui Henric, şi oştile papei. Faima lui a devenit şi mai mare. Toţi regii voiau să şi-l facă prieten, aşa că nimeni nu a mai cerut tribut Castiliei.

Trecuse multă vreme de când Cidul lipsea de acasă. Himena i-a scris regelui, cerându-i să îl trimită pe Rodrigo în Bivar, pentru că ea urma să nască. Fernando i-a răspuns că don Rodrigo nu luptă pentru sine, ci pentru ţară, dar i-a promis Himenei multe daruri, precum şi protecţia lui. Himena a născut o fată şi l-a implorat pe Rodrigo să nu mai plece. Cidul trebuia însă să-şi facă datoria. După o vreme, Fernando a murit. Pe patul de moarte, el şi-a împărţit regatul între cei cinci copii ai lui. Sancho a primit Castilia, Alfonso – regatul Leon, iar Garcia – ţinutul Galiciei. Urraca a primit Zamora, cetatea ei de reşedinţă, iar Elvira a primit cetatea Toro.

Rodrigo îi jură credintă regelui Alfonso

Cidul a devenit vasalul lui Sancho, care era urmaşul lui Fernando. Dar Sancho nu a luptat numai impotriva maurilor, ci a hotărât să câştige tot regatul pe care îl stăpânise Fernando şi să îi atace deci pe fraţii săi. Don Rodrigo, ca vasal, trebuia să se supună.

Mai întâi, Sancho a cucerit Gălicia şi l-a închis pe fratele său, Garcia, în castelul Luna. Apoi a atacat regatul Leon. Alfonso a fugit la Toledo. Rămăseseră Zamora şi Toro. Sancho i-a poruncit Cidului să cucerească Zamora. Dar acolo se afla Urraca, iar Cidul nu putea să uite că infanta îi pusese pintenii de aur când devenise cavaler.

Cidul s-a dus doar ca sol la dona Urraca şi i-a spus care sunt dorinţele lui Sancho. Când s-a întors la rege, acesta s-a mâniat pentru că Rodrigo (Cidul) nu luptase şi drept urmare, i-a cerut să părăsească ţara. Cidul a plecat, după ce a văzut-o pe Himena, care mai născuse o fată. Dar după puţină vreme Sancho şi-a dat seama că nu poate cuceri Zamora fără ajutorul Cidului. L-a rugat să se întoarcă. Don Rodrigo s-a întors, dar peste câteva zile Sancho a fost înjunghiat pe la spate şi a murit. Sancho nu fusese iubit de popor, dar nimeni nu putea uita că regele nu murise într-o luptă dreaptă.

După înmormântare, la Burgos a venit Alfonso, care moştenea tronul fratelui său. El urma să fie încoronat rege; iar vasalii lui Sancho trebuiau să îi sărute mâna dreaptă pentru a-l recunoaşte ca suzeran.

Cidul nu a sărutat mâna lui Alfonso şi i-a spus că nu o va face până când Alfonso nu va jura în catedrală, împreună cu 12 cavaleri din neamul său, că nu este amestecat în omorârea lui Sancho.

Alfonso avea nevoie de Cidul Campeador si de oastea acestuia, astfel ca a jurat. Dar, dupa ce Rodrigo l-a recunoscut drept suzeran, el l-a exilat pe Cid pentru ca l-a bănuit de o asemenea faptă. Cidul trebuia să plece pentru un an, în timp ce Himena si fiicele ei ramâneau într-o mânăstire din Castilia.

Jurământul regelui Alfonso in catedrala (Tablou)
Jurământul regelui Alfonso in catedrala (Tablou)

Cidul îi alungă din Spania pe mauri

Cidul s-a întors in Bivar, împreuna cu trei sute de cavaleri. Dar nimeni nu il putea ajuta, din ordinul regelui Alfonso. Cidul nu mai avea bani, pentru ca isi cheltuise averea in luptele cu maurii. Cidul s-a dus la mânăstirea din Cardena, sa le mai vadă o data pe Himena, pe Sol si Elvira, si apoi a plecat din Castilia.

Timp de un an, Cidul a cucerit cetate dupa cetate. Când l-a alungat pe Ali Maimon, regele maur din Toledo, Alfonso s-a înfuriat. El se refugiase multă vreme la Toledo, iar Ali Maimon ii devenise prieten. Cidului însă nu i-a păsat de aceasta. El a eliberat si Valencia si multe alte cetăți.

Trecuseră trei ani de cand fusese exilat. Rodrigo i-a trimis mai multe daruri lui Alfonso, pentru a capata dreptul de a îsi revedea soția si fiicele.

Solul Cidului i-a spus regelui ca Rodrigo că eliberat mai mult pământ decât cuprinde Castilia. El a numit pământurile eliberate Noua Castilie si o daruieste țării sale, în schimbul eliberării familiei lui.

Alfonso a acceptat. Dona Himena a plecat in Valencia, unde o astepta Rodrigo. Familia era acum reunită.

Fiicele Cidului se căsătoresc cu doi infanţi

Între timp, fiicele lui Rodrigo au crescut. Don Annso i-a trimis o solie Cidului prin care îi cerea mâinile fetelor sale pentru doi infanţi, Diego şi Fernando, mari conţi de Carrion.

De fapt, Diego şi Fernando le cereau de soţii pe dona Sol şi dona Elvira din cauza averii Cidului, pe care însă îl dispreţuiau. Rodrigo nu era nobil, ca ei; el fusese la inceput un simplu „hidalgo”. Dona Himena s-a opus căsătoriei, ca şi Cidul, de altfel. Dar Alfonso a insistat, iar Rodrigo nu a putut să îl refuze. Nunţile au fost celebrate în Valencia, iar regele i-a pus pe infanţi să sărute mâna Cidului.

Mirii şi-au primit zestrea, iar don Rodrigo le-a dat fiecăruia câte o spadă: lui Diego pe Colada, iar lui Fernando pe Tizona. Cam în aceeaşi vreme, Rodrigo a primit un dar din partea sultanului Persiei, împreună cu multe stofe şi săbii. Darul era o alifie care putea să facă pe un om mort să pară viu nu câteva zile, ci mai mulţi ani. Sultanul îl invita pe Cid să vină în Persia. Cidul Campeador i-a răspuns că îi mulţumeşte pentru daruri; în schimb, el nu poate fi prieten cu un arab, câtă vreme Spania nu era liberă.

Infanții sunt pedepsiţi pentru laşitatea lor

Nu peste mult timp de la căsătoria fiicelor sale, don Rodrigo dat seama că ginerii lui sunt nişte fricoşi. Regele Marocului voia să atace Valencia. Cidul s-a pregătit de luptă şi i-a înfrânt din nou pe mauri. Numai că Diego şi Fernando au fugit într-o pădure din apropiere, până când bătălia s-a terminat.

Apoi s-au alaturat cavalerilor Cidului, crezând că nimeni nu ii va vedea. Dar oamenii rădeau in hohote de ei, asa ca nobilii au hotarât sa se răzbune.

Ei i-au spus Cidului ca ar dori sa se întoarca la regele Alfonso, pentru a-si revedea domeniile. Ar fi vrut sa le ia în călătorie si pe sotiile lor. Cidul i-a pregătit de drum si le-a dat multe daruri pentru Alfonso.

Dar, dupa ce au ajuns într-o padure, Diego si Fernando le-au legat pe dona Sol si pe dona Elvira de doi stejari. Apoi le-au biciuit si le-au lăsat acolo, pline de sânge, și au plecat. Însă Cidul, prevăzător, trimisese câțiva cavaleri pentru a îi urmări pe ginerii lui. Cavalerii au ajuns prea târziu pentru a le salva pe fiicele lui Rodrigo, dar l-au vestit pe acesta de cele întâmplate.

Plin de mânie, Cidul i-a cerut regelui Alfonso să hotăreasca ziua si ora judecății pentru cei doi infanți. Alfonso a decis ca judecata să aiba loc în Toledo. Cidul a venit cu 300 de cavaleri înveșmântați in mantii stralucitoare. Rodrigo i-a cerut regelui să i se înapoieze săbiile Tizona si Colada, de care Diego si Fernando nu erau demni, precum si aurul dăruit de el la nuntă. Apoi i-a provocat ginerii lui să lupte pentru a nu fi dezonorati. Dar nu cu Cidul, ci cu trei scutieri ai acestuia. Curtea a acceptat toate cererile Cidului, dar infanţii de Carrion au fost atât de laşi, încât curtea de la Toledo a trebuit să plece pe domeniile lor pentru a-i provoca să lupte. Scutierii lui Rodrigo i-au înfrânt, iar Alfonso i-a declarat mincinoşi si trădători.

Apoi Cidul a primit două solii: din Navarra şi din Aragon. Pedro, regele Aragonului, îl ruga pe Cid să i-o dea pe dona Sol pentru fiul său, Sancho, iar regele din Navarra o cerea pe Elvira pentru infantul Garcia. Cidul s-a învoit, iar nuntile s-au făcut la Valencia.

Moartea legendară a Cidului

După mulţi ani de lupte, Cidului i-a venit sfârşitul. Vestea că Cidul este pe moarte s-a răspândit în Spania. Oamenii îl plângeau, dar maurii plănuiau noi bătălii. Ei s-au gândit să atace întâi Valencia, pe care o stăpâniseră mai multă vreme.

Dar Cidul i-a învăţat pe supuşii lui cum să îi înfrângă din nou pe mauri. După moarte, trupul lui a fost uns cu alifia primită de la sultanul Persiei. Nimeni nu credea că Cidul este mort. Scutierii l-au urcat pe cal şi au plecat la luptă. Maurii s-au speriat. Ei credeau că Cidul nu mai este în viaţă. Cavalerii lui Rodrigo i-au nimicit şi i-au alungat din Valencia.

Legenda spune că după această victorie „de după moarte” regii din toată Spania au venit să sărute mâna dreaptă a Cidului. Trupul lui a fost dus în mânăstirea din Cardena şi aşezat pe un jilţ timp de 10 ani. Oameni din toate colţurile Spaniei veneau să se închine lui don Rodrigo Diaz de Bivar, El Cid Campeador. Apoi Cidul a fost înmormântat. Au rămas amintirea lui şi cântecele scrise despre el: „Cantar del mio Cid”, „Rodrigo” şi multe altele.