Cum au disparut Sodoma si Gomora

Toata lumea a auzit de celebrele orase distruse Somoda si Gomora, a căror proastă faimă a devenit legendară. Astăzi ele sunt acoperite de apele puţin adânci din sudul Peninsulei El San situată la sud-est de Marea Moartă. Împreună cu Admah şi Zoar ele trec drept cele cinci orase biblice ale „Plângerii” nimicite datorită desfrâului locuitorilor lor de o revărsare de „Pietre de foc”. Cele două orase Sodoma şi Gomora se presupune că au fost devastate prin anii 1900 î.e.n. de un cutremur în marea falie ce include zona Mării Moarte, o fisură extinzându-se din valea Iordan în Israelul de azi până la râul Zambezi din Africa de Est.

Sodoma si Gomora (Pictura de John Martin)
Sodoma si Gomora (Pictura de John Martin)

Distrugerea cetăţilor Sodoma si Gomora a rămas în memoria oamenilor ca o pildă legendară pentru lăcomie, răutate şi imoralitate. Orasele distruse se aflau în ţinutul care mai târziu va primi numele de Palestina aflat pe coasta de răsărit a Mării Mediterane.

Cand, în ce perioadă au dispărut cele două oraşe?

Pentru a da răspuns la această întrebare, să urmărim ce spun legendele respective şi despre alte evenimente petrecute atunci, ca de pildă, venirea lui Avram şi a nepotului său Lot din „Urul Chaldeei”; de fapt din Sumer, căci, pe vremea lui Avraam, caldeenii nu ajunseseră încă să populeze valea Tigrului şi Eufratului. Ajunşi în Canaan, Avraam si Lot s-au despărţit, cel din urmă păstrându-şi vitele. În valea Iordanului şi locuind în Sodoma. Pe când Lot se afla cu turmele sale în jurul localităţii, Sodoma şi alte patru oraşe aliate cu ea (sau, mai curând, conduse de ea) – Gomora, Admah, Zeboiim, (Teboim) şi Zoar (Toar) au fost atacate de o confederaţie de alte patru state-oraşe din Mesopotamia şi din vecinătate, pentru că au refuzat să mai plătească tribut.

Rezultă din această naratiune, Sodoma şi oraşele aliate ei s-ar fi aflat de doisprezece ani în robia lui Kedarlaomer, regele Elamului, după care s-au răzvrătit, agresiunea celor patru state fiind o acţiune de reprimare a răzvrătiţilor. Bătălia s-a dat în valea Sidim, unde e acum Marea cea Sărată în care, cum scrie acelasi izvor, s-au înfruntat patru regi împotriva a cinci.

Victoria a fost de partea oraşelor din Mesopotamia: fugind, regii Sodomei si Gomorei au căzut în „fântâni (gropi) de smoală”, iar biruitorii „au luat toate averile Sodomei si Gomorei si toate bucatele si s-au dus„, luândul, de asemenea, captiv si pe Lot şi toată averea lui. Auzind acestea, Avraam „a adunat oamenii săi de acasă”, i-a urmărit pe vrăjmaşi şi, năvălind într-o noapte asupra lor, a reuşit să le ia înapoi bunurile prădate precum si să-i elibereze” pe Lot, rudenia sa, femeile şi oamenii” şi să se întoarcă, toţi împreună, în Sodoma.

Există însă, încă din antichitate, si alte păreri în legătură cu dispariţia Sodomei şi Gomorei, păreri bazate pe alte surse. Astfel, încă din secolul I î.Hr., Strabon, în Geographia (XVI, 764), redând sfârşitul oraşelor din Palestina, emite teza că ele ar fi fost nimicite de un cutremur de pământ însoţit de o erupţie vulcanică, ipoteză formulată anterior şi de filosoful grec, Eratosthene (275 -195 î.Hr.).

Lot si fiicele lui retragandu-se din Gomora
Lot si fiicele lui retragandu-se din Gomora

Tinând seama de specificul actual al regiunii celor patru orase (Zoarul, unde s-a refugiat Lot, a scăpat de la distrugere), este de netăgăduit că acolo a avut loc o catastrofă naturală de mari proporţii. Dar împrejurările în care a avut loc încă nu sunt cunoscute. Explicaţia: gradul mare de salinitate a apelor din Marea Moartă şi dificultăţi de diverse feluri au împiedicat în bună măsură, cercetarea arheologică aprofundată în zonă şi în special, explorarea fundului Mării Moarte de la care se aşteaptă descoperiri revelatoare.

S-a spus că mari alunecări de teren au făcut ca Sodoma, Gomora, Zeboiim şi Admah să fie îngropate sub inaltele maluri surpate ale Văii Sidim. Dar textul Pentateuhului vorbeşte şi de o ploaie de „pucioasă şi de foc„, care nu poate avea nimic de-a face cu alunecările de teren. De aceea, s-a emis ipoteza că ar fi avut loc o scufundare de teren, în urma evacuării unei imense pungi de gaze care ar fi luat foc. Se stie că asfaltul se găseşte în şisturile bituminoase (existente din belşug pe fundul Mării Moarte) asociat cu pungi de gaze. Prezenţa sulfului pe malurile Mării Moarte denotă si o activitate vulcanică, deci „ploaia de pucioasă şi de foc” s-ar fi putut datora unei erupţii vulcanice, mai cu seamă că, de asemenea, se consemnează că Avraam a văzut „ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor” .

Ipotezele unui meteorit căzut din cer, care ar fi dat naştere unui crater meteoritic de dimensiuni foarte mari, sau ipoteza unei explozii nucleare ori a impactului cu o navă cosmică se află în circulaţie, fără însă să fie descoperite dovezi care să le justifice. Cea mai larg acceptată este ipoteza ştiintifică a unui puternic cutremur care ar fi devastat zona, ipoteză avansată, încă de acum 20 veacuri de Strabon. Seismologii au căzut de acord că ţărmul apusean şi cel răsăritean al Mării Moarte reprezintă mariginile unei falii. Cercetările întreprinse în regiune stabilit că relieful ce înconjoară Marea Moartă datează din epoca diluviană, iar depozitele de sare provin din vechiui bazin lacustru. Din fundul Mării Moarte se ridică la suprafaţă asfalt, ca urmare a unor explozii cauzate de mici şi frecvente cutremure. Într-o astfel de zonă seismică au putut exista, desigur, şi cutremure catastrofale.

Distrugerea Sodomei si Gomorei
Distrugerea Sodomei si Gomorei

Explicaţia cercetătorilor, cea mai plauzibilă, este deci că distrugerea celor patru oraşe (Admah, Zeboiim, Sodoma, Gomora) a fost provocată de un groaznic cutremur de pământ, urmat de o erupţie vulcanică ce a dus la inundarea Văii Sidim. Aşa a apărut, probabil pe harta Orientului Mijlociu strania Marea Moartă subiect de legendă, dar şi incitant obiect de cercetare ştiinţifică.