De secole, cercetătorii antichităţii se străduiesc să reconstituie limba etruscilor, a acelui popor care a trăit între secolele VII şi IV î.H., în regiuni întinse din Asia Centrală şi care a fost exterminat de romani. În vastele locaşuri mortuare ale etruscilor au fost descoperite numeroase inscripţii cu neputinţă de descifrat. Lângă Marea Tireniană (la 70 km de Roma) a fost făcută o descoperire arheologică considerată de oamenii de ştiinţă ca una din cele mai însemnate ale secolului.
În cazul limbii etrusce, nu este vorba de a găsi o „cheie” aşa cum s-a întâmplat cu hieroglifele egiptene. Atunci se punea problema de a interpreta semnele scriptice ale unei limbi cunoscute. Etrusca, este o limbă necunoscută, scrisă într-un alfabet foarte citeţ. De aceea, se iveşte necesitatea de a reconstitui nu numai un şir de litere, ci un întreg lexicon. Cele trei plăcuţe de aur, descoperite cu prilejul săpăturilor efectuate pe locul vechiului oraş etrusc Pyrgi, s-ar putea să înlesnească ducerea la bun sfârsit a acestei strădanii.
Pe plăcuţele dezgropate au fost înscrise două texte etrusce, precum şi unul în limba punică. Dimensiunile lor sunt de aproximativ 18 cm înălţime şi 9 cm lăţime, inscripţiile în etruscă – sunt una de 16 rânduri şi cealaltă de 9 rânduri, iar inscripţia cu caracter de 11 rânduri.
Întrucât scrierea şi limba punică ne sunt cunoscute şi se presupune că – cuprinsul inscripţiilor este identic sau cel puţin tratează o temă identică se va putea dezvălui şi sensul altor cuvinte din patrimoniul limbii etrusce. Plăcile care au, lateral, mici orificii, erau, pesemne, atârnate pe peretele vreunui sanctuar. Au fost găsite chiar niturile de aur care se potrivesc în aceste orificii. Cercetările au dus la concluzia că inscripţia în limba punică este adresată „Stăpânii Astrate”, zeităţii căreia îi corespunde Hera în limba greacă şi Uni din limba etruscă. Pe o plăcuţă cu inscripţii în etruscă pot fi desluşite de mai multe ori cuvintele Hera si Uni.
În afară de concluziile ce se desprind din studiul celor trei plăcuţe – obiecte de preţ pentru cercetarea lingvistică – arheologii işi pun întrebarea de ce căpetenia etruscă s-a simţit îndemnată să scrie nu numai în propria sa limbă dar si în cea a cartaginezilor.
În localitatea Pyrgi, există un sanctuar pe care-l frecventau si cartaginezii. Se stia că între cartaginezi şi etrusci se stabiliseră contacte, dar nu se ştia până în prezent că acei cartaginezi de baştină din Africa de Nord – se vor stabili pe coasta italiană. Descoperirea inscripţiei în limba Cartaginei pune într-o lumină nouă faptul că localitatea Santa Marinella, nu departe de Santa Severa purta în vechime numele de Punicum.
S-ar putea ca astfel să se deschidă perspective cu totul noi asupra istoriei vechi a Italiei. Este incontestabil că în perioada de la sfârşitul secolului V si începutul secolului IV I.H. perioadă din care datează plăcuţele de aur – în apropiere de Roma a existat un sanctuar cartaginez. Etruscii şi cartaginezii având interese comune în ceea ce priveşte politica lor în Marea Mediterană, venerau şi unii alţii aceeaşi zeitate. O venerau în înscripţii în două limbi pe care le stăpâneau – după cât se pare – bine.
Etruscii si cartaginezii au fost învinşi şi nimiciţi de legiuniie romane, iar Roma si-a stabilit astfel dominaţia nestrămutată pe malurile Mediteranei.