Imperiul Roman – Fondare, Expansiune și Decădere

De la fondarea sa în 625 î.Hr. până la căderea sa în 476 d.Hr., Imperiul Roman a cucerit și a integrat zeci de culturi. Influența acestor culturi poate fi văzută în obiecte, cum ar fi lămpile cu ulei, fabricate și utilizate în tot Imperiul. Istoria Imperiului Roman poate fi împărțită în trei perioade: Perioada Regilor (625-510 î.Hr.), Roma Republicană (510-31 î.Hr.) și Roma Imperială (31 î.Hr. – 476 d.Hr.).

Iulius Cezar în fruntea armatei sale după ce a cucerit Galia

Fondarea (c. 625 î.Hr.)

Roma a fost fondată în jurul anului 625 î.Hr. în zonele vechii Italii cunoscute sub numele de Etruria și Latium. Se crede că orașul-stat al Romei a fost inițial format din sătenii din Latium care se uneau împreună cu coloniști de pe dealurile din jur, ca răspuns la o invazie etruscă (vezi aici, cine erau etruscii). Nu este clar dacă s-au reunit în apărare sau ca urmare a faptului că au fost aduși în aceeași zona sub stăpânirea etruscă. Dovezile arheologice indică faptul că o mare schimbare și unificare au avut loc în jurul anului 600 î.Hr., ceea ce a dus probabil la înființarea Romei ca un adevărat oraș.

Peretii desenati a unui mormant etrusc — Pereții desenați a unui mormânt etrusc

Perioada Regilor (625-510 î.Hr.)

Prima perioadă din istoria romană este cunoscută sub numele de Perioada Regilor și a durat de la întemeierea Romei până în 510 î.Hr. În acest scurt timp, Roma, condusă de nu mai puțin de șase regi, a avansat atât din punct de vedere militar, cât și economic, cu creșteri ale granițelor, puterii militare și producției și comerțului de mărfuri, inclusiv lămpi de petrol. Din punct de vedere politic, în această perioadă a avut loc formarea timpurie a constituției romane. Sfârșitul perioadei regilor a venit odată cu declinul puterii etrusce, introducând astfel perioada republicană a Romei.

Roma republicană (510-31 î.Hr.)

Roma a intrat în perioada sa republicană în 510 î.Hr. Nemaifiind conduși de regi, romanii au stabilit o nouă formă de guvernare prin care conduceau clasele superioare, și anume senatorii și ecvestrii, sau cavalerii. Cu toate acestea, un dictator ar putea fi nominalizat în perioade de criză. În 451 î.Hr., romanii au pus bazele Legii celor 12 table (Lex duodecim tabularum) un cod standardizat de legi menit pentru chestiuni publice, private și politice.

Roma a continuat să se extindă în perioada republicană și a preluat controlul asupra întregii peninsule italice în jurul anului 338 î.Hr. Războaiele punice din 264-146 î.Hr., împreună cu unele conflicte cu Grecia, au permis Romei să preia controlul asupra Cartaginei și Corintului și astfel să devină puterea maritimă dominantă în Mediterană.

La scurt timp, atmosfera politică a Romei a împins Republica într-o perioadă de haos și război civil. Acest lucru a dus la alegerea unui dictator, L. Cornelius Sulla, care a slujit între 82-80 î.Hr. După demisia lui Sulla în 79 î.Hr., Republica a revenit într-o stare de neliniște. În timp ce Roma a continuat să fie guvernată ca republică pentru încă 50 de ani, trecerea la imperialism a început să se concretizeze în 60 î.Hr., când Iulius Cezar a ajuns la putere.

Până în 51 î.Hr., Iulius Cezar cucereste Galia celtică și, pentru prima dată, granițele Romei se răspândiseră dincolo de regiunea mediteraneană. Deși Senatul era încă organul de conducere al Romei, puterea sa slăbea. Iulius Cezar a fost asasinat în 44 î.Hr. și înlocuit de moștenitorul său, Gaius Iulius Caesar Octavianus (Octavian) care a domnit alături de Marc Antoniu. În 31 î.Hr. Roma a cucerit Egiptul, ceea ce a dus la moartea lui Marc Antoniu și l-a lăsat pe Octavian drept conducătorul necontestat al Romei. Octavian și-a asumat titlul de August și a devenit astfel primul împărat al Romei.

Roma Imperială (31 î.Hr. – 476 d.Hr.)

Perioada Imperială a Romei a fost ultima, începând cu ascensiunea primului împărat al Romei în 31 î.Hr. și durând până la căderea Romei în 476 d.Hr. În această perioadă, Roma a cunoscut câteva decenii de pace, prosperitate și expansiune. În jurul anului 117 d.Hr., Imperiul Roman a atins extinderea maximă, acoperind trei continente, inclusiv Asia Mică, nordul Africii și cea mai mare parte a Europei.

Harta a Imperiului Roman în expansiune maximă (117 d.Hr)

În 286 d.Hr., Imperiul Roman a fost împărțit în imperii orientale și occidentale, fiecare condus de propriul său împărat. Imperiul occidental a suferit mai multe invazii gotice și, în 455 d.Hr., a fost desfiintat de vandali. Roma a continuat să decadă după aceea până în 476 d.Hr., când Imperiul Roman de Vest a luat sfârșit. Imperiul Roman de Est, mai cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin, a supraviețuit până în secolul al XV-lea d.Hr. A căzut când turcii au preluat controlul asupra capitalei sale, Constantinopol (Istanbulul modern din Turcia) în 1453 d.Hr.

Mostenirea Imperiului Roman

În plus față de cele menționate, trebuie remarcat că Imperiul Roman a lăsat o moștenire culturală și arhitecturală semnificativă. Construcții impresionante precum Colosseumul și Forumul Roman au rămas până în ziua de astăzi ca simboluri ale grandorii și ingeniozității romane. Limba latină, care a fost vorbită în întregul imperiu, a evoluat în limbi romanice precum franceza, spaniola și italiana, influențând astfel în mod semnificativ cultura și limbile moderne. De asemenea, sistemele legale și administrative dezvoltate de romani au influențat structura guvernării în multe țări de-a lungul istoriei.

Perioada romană a fost caracterizată și de inginerie de vârf, cu construcții de drumuri, poduri și apeducte care au conectat imperiul în întregime. Tehnologiile de construcție ale lămpilor cu ulei au devenit mai rafinate în această perioadă, permițând distribuția eficientă a luminii în orașe și gospodării. Aceste realizări remarcabile au jucat un rol semnificativ în formarea lumii antice și moderne.

Pe măsură ce ne uităm înapoi la imperiul care a dominat lumea timp de secole, trebuie să apreciem contribuțiile sale la dezvoltarea umanității și la modelarea societății și culturii noastre contemporane.