În urmă cu 40 de ani, la 12 aprilie 1961, sovieticul Iuri Gagarin a realizat primul zbor în spaţiul extraatmosferic, la bordul navei „Vostok-1”. Uniunea Sovietică a început să-l pregătească în mod efectiv pe cosmonautul Iuri Gagarin cu zece ani inainte de această temerară expediţie, în condiţii ultrasecrete. Iniţial, în expediţiile suborbitale, iar apoi în cele orbitale erau trimişi şobolani şi câini.

Numai după două zboruri încununate cu succes, când în spaţiu fuseseră trimise celebrele căţeluşe Laika şi Belka, autoritătile sovietice s-au decis asupra zborului în spaţiu al unui pământean, a afirmat consilierul directorului institutului pentru probleme medico-biologice, Iuri Gazenko, care a asistat zborul lui Iuri Gagarin în Cosmos.

Pentru a se asigura că expediţia va decurge fără incidente, înainte de zborul primului om în Cosmos, au fost efectuate cinci zboruri spaţiale la care au participat câini, în cursul cărora a fost verificat sistemul de asigurare a rachetei, cel medical şi de salvare etc…

Ultima necuvântătoare trimisă pe orbită a zburat la 25 martie 1961, căţelul Zviozdocika, ale cărui start si decolare au fost urmărite de toţi cei şase candidaţi la primul zbor în Cosmos. Ei au putut să se convingă de caracterul inofensiv al misiunii pe care urmau s-o efectueze. După zborul lui Zviozdocika, s-a decis să fie trimis primul om în Cosmos.

Viitorii cosmonauţi trăiau săptămâni întregi in camere etanse

Selecţia candidatului pentru primul zbor în Cosmos a început în anui 1956, când experţii s-au deplasat în garnizoanele aeriene militare de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, pentru a-i selecta pe cei mai temerari, dar în funcţie de dosarul personal. Din 2.000 de dosare, la Moscova au fost reţinuţi 200 de potenţiali candidaţi, care, ulterior, au fost invitaţi să treacă printr-o comisie medicală, în scopul „experimentării unei tehnici noi”, întrucât viitorul zbor în Cosmos era păstrat în mare taină. Medicii au catalogat drept „rebut” cea mai mare parte a candidaţilor selectaţi, lăsând pentru echipa de viitori cosmonauţi doar 20 de persoane. Acestora le-au fost dezvăluite adevăratele planuri privind viitorul zbor cosmic, deoarece urmau să efectueze un curs special de pregătire.

Ei au fost antrenaţi să suporte condiţiile de imponderabilitate din spaţiul extraatmosferic, vibraţiile puternice şi temperaturile înalte, întrucât se presupunea că, la revenirea pe Pămînt, aparatul se va încălzi puternic. Viitorii cosmonauţi trăiau săptămini întregi camere etanşe, complet izolate de lumea înconjurătoare şi toate persoanele care se ocupau de pregătirea lor au semnat angajamente pentru păstrarea secretului.

Conducerea sovietică ascundea Occidentului proiectul său referitor la zborul omului în spaţiu. Experţii nu aveau voie nici măcar să aducă vorba despre vreun proiect spaţial în faţa colegilor lor occidentali, pentru ca aceştia să nu poată deduce cumva intenţiile autorităţilor de la Moscova. Uneori se ajungea la situaţii absurde, precum cea a unui expert sovietic care participa la o conferinţă internaţională organizată la Moscova: întrebat de un om de ştiinţă occidental, unde lucrează, acesta i-a răspuns că nu ţine minte. „Selecţia unui singur candidat dintre cei şase special pregătiţi pentru primul zbor spaţial nu a întâmpinat dificultăţi, deoarece toţi erau foarte bine antrenaţi„, işi aminteşte dl Gazenko.

Destinul lui Gagarin a fost decis cu… patru zile înainte de start

Selecţia candidatului pentru primul zbor în Cosmos a început în anui 1956, când experţii s-au deplasat în garnizoanele aeriene militare de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, pentru a-i selecta pe cei mai temerari, dar în funcţie de dosarul personal. Din 2.000 de dosare, la Moscova au fost reţinuţi 200 de potenţiali candidaţi, care, ulterior, au fost invitaţi să treacă printr-o comisie medicală, în scopul „experimentării unei tehnici noi”, întrucât viitorul zbor în Cosmos era păstrat în mare taină. Medicii au catalogat drept „rebut” cea mai mare parte a candidaţilor selectaţi, lăsând pentru echipa de viitori cosmonauţi doar 20 de persoane. Acestora le-au fost dezvăluite adevăratele planuri privind viitorul zbor cosmic, deoarece urmau să efectueze un curs special de pregătire.

Ei au fost antrenaţi să suporte condiţiile de imponderabilitate din spaţiul extraatmosferic, vibraţiile puternice şi temperaturile înalte, întrucât se presupunea că, la revenirea pe Pămînt, aparatul se va încălzi puternic. Viitorii cosmonauţi trăiau săptămini întregi camere etanşe, complet izolate de lumea înconjurătoare şi toate persoanele care se ocupau de pregătirea lor au semnat angajamente pentru păstrarea secretului.

Conducerea sovietică ascundea Occidentului proiectul său referitor la zborul omului în spaţiu. Experţii nu aveau voie nici măcar să aducă vorba despre vreun proiect spaţial în faţa colegilor lor occidentali, pentru ca aceştia să nu poată deduce cumva intenţiile autorităţilor de la Moscova. Uneori se ajungea la situaţii absurde, precum cea a unui expert sovietic care participa la o conferinţă internaţională organizată la Moscova: întrebat de un om de ştiinţă occidental, unde lucrează, acesta i-a răspuns că nu ţine minte. „Selecţia unui singur candidat dintre cei şase special pregătiţi pentru primul zbor spaţial nu a întâmpinat dificultăţi, deoarece toţi erau foarte bine antrenaţi„, işi aminteşte dl Gazenko.

El consideră că liderii partidului şi ai sectorului aeronautic au fost nevoiţi să se orienteze şi în funcţie de calităţile personale ale candidaţilor, avându-se în vedere că acesta urma să reprezinte cel mai bine ţara, să aibă un fizic atrăgător, un zâmbet plăcut. Astfel, destinul lui Iuri Gagarin a fost decis cu numai patru zile înainte de start, avându-l ca dublură pe Gherman Titov.

Cât de bizar ar părea, emoţiile cosmonauţilor nu au avut nici un efect asupra stării lor fizice, menţionează Gazenko. Chiar înainte de start ei dormeau profund, fără să recurgă la somnifere. A doua zi după zbor, la 13 aprilie, Gagarin avea deja redactat raportul despre prima sa expediţie spaţială. „Era un document de serviciu, fără emoţii, cu descrieri exacte şi detaliate despre observaţiile făcute în spaţiu„, îşi aminteste omul de ştiinţă rus, referindu-se la faptul că Gagarin a urmărit curba mişcării unui „iepuraş” de soare pe cabina rachetei şi, conform acestor observaţii, „a stabilit” parametrii zborului.

Ulterior, 12 cosmonauţi dintre cei 20 selectaţi pentru prima echipă au participat la misiuni pe orbită. Însuşi Gagarin era nemulţumit de faptul că a fost transformat „Intr-o vitrină”, dorind să zboare din nou. Conducerea îl proteja, de teamă să nu-l piardă. Gagarin a reuşit să obţină însă, în 1965, misiunea zbor si se pregătea pentru cea de-a doua expediţie. La 23 martie 1967, el a fost numit ca dublură al comandantului rachetei „Soiuz-1”, Vladimir Komarov.

La 27 martie 1968, Gagarin a murit însă tragic în timpul unui zbor la bordul unui avion de antrenament. Din 1960 până în anul 2000, în fosta URSS şi apoi în Rusia au fost selectaţi 243 de candidaţi pentru zborurile spaţiale, dintre care 210 au devenit efectiv cosmonauţi, 33 dintre ei abandonând pe parcurs acest domeniu, din diverse motive.