Conform aprecierii unanime a celor mai reputaţi astrofizicieni, este cert că mesajele catalogate drept „semnale nedescifrate de origine nedeterminată” aparțin unor superfiinţe a căror tehnologie este deosebit de avansată, comparativ celei terestre. Pentru descifrarea „secretelor” acestora, în prezent cei mai reputaţi savanţi ai lumii sunt angrenaţi în „Programele de ascultare a cosmosului”.

Originea nedeterminată a mesajelor cosmice

Alături de misiunile spațiale ale navelor cosmice pilotate sau automate, ale staţiilor orbitale, navetelor spaţiale şi plasarea unor aparate automate dirijate de pe Pămînt, principalele radiotelescoape optice terestre au elaborat programe speciale destinate recepţionării şi emiterii de mesaje în Univers.

În ultimul timp, principalele centre astronomice ale lumii au recepţionat un număr neobişnuit de mare de semnale ciudate, necunoscute, catalogate de specialiştii americani ca fiind de „origine nedeterminată”.

Tentaţia pentru descoperirea unor noi civilizaţii a antrenat nume de referinţă ale astrofizicii mondiale. Astfel, conform savantului american Bernard Bred, faptul că „Programele de ascultare a cosmosului” sunt prioritățile momentului este absolut normal, deoarece există sute de milioane de planete care dispun de condiţii favorabile pentru dezvoltarea vieţii, practic fiind aproape o certitudine că în Univers există superfiinţe care au ajuns la trepte inimaginabile ale dezvoltării performanţelor tehnice şi ale inteligenţei.

Teoria colonizării lumilor

Celebrul astronom american Carl Sagan (1934-1996) este autorul unei teorii, unanim recunoscute, referitoare la mecanismul colonizării lumilor. Conform acesteia, civilizaţiile extragalactice aflate într-un sistem planetar oarecare pot efectua misiuni de „colonizare” a altor planete, necunoscute, asemănător „plantelor agăţătoare”, „din aproape în aproape”. Uneori, aceste aventuri coloniale pot dura mii de ani, existând posibilitatea ca civilizaţii „învecinate” să nu se cunoască între ele.

În cazul celor mai pesimiste calcule se apreciază că o astfel de entitate aflată la o distanță de două sute de ani lumină a început explorarea spațiului prin colonizări succesive, abia acum existând posibilitatea practică că navele spaţiale să se afle la marginea sistemului nostru solar. Dacă ţinem cont de faptul că în Galaxia noastră se află aproximativ 150 de miliarde de stele, iar în Univers există cel puţin un miliard de galaxii care, la rândul lor, se grupează roiuri şi grupe de galaxii, atunci „avalanşa” semnalelor de origine necunoscută este o certitudine a prezenţei civilizaţiilor superioare omului în zona de „recepţie” a Pământului, fapt relevat și de către cele mai importante radiotelescoape din lume: Arecibo (Puerto Rico), Big Bear, Mount Wilson (Statele Unite), Haute-Provence (Franţa), Sydney (Australia) sau Pulkovo (Rusia).

Tipuri de civilizatii

Se apreciază că pe unele planete viaţa a evoluat mult mai repede şi mai complex decât pe Pământ. Calculele efectuate de către astrofizicieni estimează că numai în Calea Lactee este posibilă existenţa civilizațiilor superioare omului pe cel puţin 10.000 de plante. De asemenea, trebuie să luăm în calcul si faptul că unele civilizaţii cosmice s-au dezvoltat în alte semne, deosebite, necunoscute oamenilor, astfel încât chiar dacă suntem în contact direct cu acestea, din cauza diferenţei tehnologice este aproape imposibil să le recunoaştem.

Conform clasificării întocmite de către profesorul George Dynon de la Universitatea americană Princeton, în prezent există mai multe tipuri de civilizaţii spaţiale. Astfel:

Civilizaţiile de gradul I (similare celei pământene) sunt civilizaţii care folosesc toate tipurile de resurse energetice de care dispune la un moment dat planeta respectivă;

Civilizaţiile de gradul II sunt civilizaţii care ulterior epuizării resurselor energetice ale planetei au capacitatea de a se reorganiza;

Civilizaţiile de gradul III recunosc mai multe entităţi galactice care se ajută reciproc folosind în comun energia galaxiilor respective.

Descoperiri științifice

Existenţa civilizaţiilor extraterestre este probată şi de ultimele descoperiri ştiinţifice care atestă prezenţa unor substanţe organice în interiorul meteoriţilor, cât si a moleculelor de apă chiar şi în atmosfera unor stele” fierbinţi a căror temperatură la suprafață este de peste 300 de grade Celsius.

Conform teoriilor unanim acceptate, condiţiile fundamentale pentru existenţa vieţii în Univers sunt: prezenţa oxigenului şi a apei, temperaturi maxime de 80 grade Celsius, presiunea atmosferică între 0.01 şi 1400 de atmosfere şi lipsa radiaţiilor nocive.

Totuşi, pe suprafața Pămîntului au fost descoperite specii de bacterii anaerobe (trăiesc fără oxigen) si bacterii termofile ( trăiesc în interiorul vulcanilor, reproducerea acestora făcându-se în mod normal la o temperatură de 200 grade Celsius). Totodată, în Antarctica s-au descoperit bacterii care trăiesc în atmosfera rarefiată la – 100 de grade Celsius, iar în sarcofagele egiptene s-a reuşit izolarea unor bacterii (vii), vechi de aproximativ 6000 de ani.

Tocmai de aceea trebuie luat în calcul faptul ca foarte mulți savanți greșesc în momentul când caută în spațiu planete asemanătoare Pământului, unde oxigenul și apa ar fi elixirurile vieții. Greșesc pentru că nu este obligatoriu ca anumite sa existe după aceleași principii ca ființele de pe Pământ. Poate alte ființe din acest univers respira azot, sau își umplu „plamanii” ipotetici cu mercur ca să poată respira.

În aceste condiţii este sigur că viaţa este un atribut general, existenţa altor civilizaţii fiind indiscutabilă.