Este singur omul în Univers? Evoluţia Cosmosului, mecanismul vieții, toate acestea i-au determinat pe astronomi şi biologi să creadă contrariul. Ei încearcă să dovedească acest lucru interpretând mesaje din alte lumi. Și nu, nu este vorba de science-fiction. Aceste acțiuni se întâmplă de câteva decenii.

Primele elemente ale vieţii se „plimbă” prin spaţiile interstelare

În urmă cu 45 de ani, Jacques Monod, deţinătorul Premiului Nobel pentru medicină, susţinea că viaţa pe Terra a apărut pur şi simplu din întâmplare. Câteva secole mai înainte, Pascal rămâne cu răsuflarea tăiată în faţa „tăcerii eterne a spaţiilor infinite”. Şi pentru unul și pentru celălalt, omul era, irevocabil, singur în Univers.

Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai schimbat. Astăzi, nici un astronom şi nici un biolog nu mai îndrăznesc să afirme că, undeva, poate într-un colţ al Cosmosului nu se află o planetă mică cu urme de viaţă, cu fragmente de inteligență sau societăţi complexe, mai evoluate decât a noastră.

Viaţa, deja toţi cercetătorii sunt convinși, nu este decât urmarea logică a evoluției Universului. „Noi suntem praf în stele”, spunea astrofizicianul Hubert Reeves. Şi avea dreptate. Totul a început acum 15 miliarde de ani, când după big-bang-ul originar, s-au creat primele particule de materie care s-au asamblat în atomi, stele, planete, apoi în molecule, celule, ajungându-se astfel la primele forme de viaţă şi, de aici, la om. Aceeaşi continuitate. O singură înlănţuire în tot Universul, care a dus de la forma cea mai simplă – atomul la cea mai complexă – fiinţa dotată cu inteligenţă. Carbonul, oxigenul hidrogenul, azotul, se regăsesc peste tot în Cosmos. Mai mult chiar, aceste corpuri simple se asociază spontan sub efectul razelor ultraviolete, pentru a rezulta molecule organice sofisticate, care au fost detectate şi în spaţiul interplanetar, în nucleele cometelor (cel al lui Halley), în miezul meteoriţilor, în atmosfera celorlalte planete. Deci, primele semne ale vieţii se „plimbă” în libertate prin spațiile interstelare.

Ar fi suficient – poate – să găsească un loc propice ca să le primească şi să le permită să se dezvolte, pentru a trece de la starea inertă la viaţă, pentru a găsi drumul până aici fiinţa înzestrată cu raţiune.

„Dacă greutatea Terrei ar fi fost mai mică, omul ar fi avut gât de girafă și membre de cangur”

„Aşa cum poziţia noastră în Univers nu are nimic excepţional în ea, pasul următor nu este cumva acela conform căruia suntem tentaţi să credem că nici viaţa terestră nu este un lucru de excepţie?”, se întreabă Emmanuel Davoust, profesor Ia Universitatea din California.

„Noi credem că inteligenţa umană nu este chintesenţa a tot ceea ce a produs Cosmosul„, mai adaugă cercetătorii americani de la Seti Search for Extraterrestrial intelligence).

Nu mai rămâne decât de dovedit acest lucru. Dar, cum să te adresezi unor fiinţe necunoscute care, în mod sigur, nu ne seamănă pentru că nu au avut acelaşi climat şi nu au trăit aceeaşi istorie? Şi cum ar putea totuşi să arate aceste posibile fiinţe care există, fără îndoială undeva?

„Dacă Terra ar fi fost un pic altfel, dacă greutatea ei ar fi fost mai mică, omul ar fi avut gât de girafă şi membre de cangur. Dacă gravitaţia ar fi fost mai mare, omul ar fi avut mers de reptilă și gâtul mult mai gros. Chiar şi inteligența noastră ar fi fost modificată” afirmă cercetătorii americani.

Pe de altă parte, Felix Ţiţin de Ia Institutul Shternberg din Moscova susține că toţi „locuitorii” Cosmosului trebuie să aibă cel puţin o caracteristică comună. Conform savantului rus, legile fizicii sunt peste tot aceleaşi, deci, de ce nu s-ar dezvolta la fel și materia vie? lar dacă există acest numitor comun, atunci nu ne mai rămâne decât să descoperim unde există aceste „alte lumi”.

Cum ar trebui procedat? Călătoriile în Cosmos riscă să dureze sute de ani. Prea mult și prea costisitor. Singura soluţie posibilă a fost deja aplicată.

„Cărţile de vizită” ale Pământului

La 3 martie 1972, a fost trimisă în spaţiu o „carte de vizită” a Terrei, la bordul unei sonde „Pioneer 10”. Câțiva ani mai târziu, au fost lansate două navete spaţiale, Voyager 1 şi 2, „încărcate cu un inedit bagaj de informaţii înregistrate pe un videodisc: imagini ale vieţii de pe Terra şi o înregistrare a zgomotelor emise de planeta Pământ.

Pe 16 noiembrie 1974, radiotelescopul din Arecibo (Puerto Rico) – cel mai puternic de pe Pământ – a fost orientat spre un roi de stele, numit M13, unde există cea mai mare posibilitate de existenţă a unor forme de viaţă. Timp de câteva minute, radiotelescopul a emis în spaţiu un mesaj de 1679 de semnale. Conţinutul: cifrele de la 1 la 10, numărul atomic al câtorva elemente chimice fundamentale, formula ADN-ului, cifra populaţiei globului, caracteristicile omului și cele ale sistemului solar. Acest mesaj a fost destinat să rătăcească necontenit până la marginile galaxiei noastre. Şi până acum nu s-a primit niciun răspuns…

De atunci, Terra „nu a mai vorbit Universului”. Dar asta nu înseamnă că Planeta Albastră a amuţit. Undele de televiziune și cele radio, semnalele radar traversează mereu atmosfera, raspandindu-se apoi în spaţiu. Dacă undeva, la mai puţin de 50 de ani lumină, o civilizaţie şi-a branşat instrumentele de observaţie asupra noastră ar fi trebuit să ne repereze de mult. Astrofizicienii susţin, în continuare, că locuitorii unor lumi necunoscute au încercat şi încearcă să ne „bombardeze” cu mesaje pe care noi nu ştim să le recepţionăm. Se pare însă că lucrurile se vor schimba. 

MegaSETI

Specialiştii de la NASA au realizat deja un receptor de unde radio, numit MegaSeti. Scopul acestuia: observarea minuţioasă, pe două frecvenţe precise, a 1000 de stele asemănătoare Soarelui şi să „măture” cerul în căutarea unor posibile semnale artificiale, emise de o civilizație îndepărtată, cel puţin la fel de avansată ca și a noastră.

Agenţia spaţială americană a reprodus acest aparat în mai multe exemplare amplasate, printre altele, la Nancay, în Sologne şi la Canberra.

Referitor la acest proiect, a fost formulată şi o „declaraţie de principiu” în colaborare cu Academia Internațională de astronautică și cu Institutul Internaţional de drept spaţial. Toţi cei care s-au lansat în descoperirea acestor lumi necunoscute au semnat acest document ce stipulează declarația: dacă va fi recepţionat vreun mesaj, acesta nu va aparţine numai celui ce l-a captat, el va fi decretat „patrimoniul întregii omeniri”. În acelaşi timp nu se va dezvălui nimic din conţinutul acestuia până nu va fi demonstrat caracterul extraterestru al „misivei”. Şi, în sfârșit, vestea extraordinară va fi anunțată pământenilor numai de cel care a recepţionat primul semnalul.

Un mesaj din spațiu, chiar nedescifrat, i-ar bulversa pe pământeni

Oricum, aceste prevederi nu rezolvă și problema întrebărilor care survin în mod logic şi imediat. Se va răspunde la acest mesaj? În ce caz se va întâmpla acest lucru şi cine va decide?

De altfel, chiar dacă omul nu va putea descifra mesajul, acest eveniment va bulversa întreaga populaţie a Terrei. O nouă viziune asupra cosmosului, cu certitudinea existenţei unor fiinţe total diferite ne va face să înțelegem mai bine în ce rezidă specificitatea fiinţei umane în ansamblu şi „prăpastia” care o separă de „ceilalţi”.

„Şi apoi, Universul, aşa cum îl cunoaștem, este înfricoşător, plin de mașini infernale. Această imagine s-ar atenua, fără îndoială dacă am şti că undeva, există o galaxie, o altă planetă plină de flori„, conchide, optimist,. Emmanuel Davoust.