Societatea modernă îi datorează mult Greciei antice. Tipul de viață pe care l-au dus grecii antici, sistemul lor de credință și chiar modul în care au creat clădiri au lăsat amprente de durată care pot fi văzute și astăzi. Pentru mulți, Grecia antică este considerată a fi leagănul civilizației occidentale. Aruncând o privire asupra modului lor de viață, este posibil să vedem unele asemănări cu lumea de astăzi, precum și unele dintre tradițiile ce s-au păstrat. Faptul că oamenii trăiesc în democrație, și faptul ca votează, citesc folosind un alfabet și se bucură de olimpiade la fiecare doi ani, este datorat vechilor greci.

Ierarhia socială a grecilor din antichitate

Printre locuitorii Atenei antice existau patru clase sociale principale.

Cea mai înaltă clasă a fost formată din oameni născuți în Atena. Ceilalți, nascuti în alte zone ale Greciei, nu puteau nici cu gândul să aspire la această clasă socială. Această clasă superioară era responsabilă de orice, de la guvern la educație și filosofie. Dacă era vreun tip de muncă care trebuia făcut, se apela la sclavi. Majoritatea caselor din Grecia antică aveau sclavi care să-și asume aceasta sarcină nefastă.

Clasa de mijloc era formată din oameni care nu s-au născut în Atena, dar lucrau din greu prin meseria pe care o practicau. Erau considerați liberi, dar nu li s-au acordat aceleași drepturi permise clasei superioare.

Clasa inferioară a oamenilor era la doar un pas deasupra sclavilor. De fapt, mulți au fost cândva sclavi care și-au câștigat libertatea. Desigur, aceștia aveau mai puține drepturi decât clasa de mijloc.

Și, în cele din urmă, sclavii se aflau în partea de jos a ierarhiei sociale. Nu aveau nicio autoritate și absolut niciun drept. Mulți dintre sclavi au fost aduși din alte țări. În unele cazuri, munca prestată putea în cele din urmă sa le plătească libertatea. Sparta avea un aranjament social ușor diferit, cu doar trei clase: cetățeni, sclavi și meșteri sau comercianți.

Societatea in Grecia Antica

Printre locuitorii Atenei antice existau patru clase sociale principale.

Cea mai înaltă clasă a fost formată din oameni născuți în Atena. Ceilalți, nascuti în alte zone ale Greciei, nu puteau nici cu gândul să aspire la această clasă socială. Această clasă superioară era responsabilă de orice, de la guvern la educație și filosofie. Dacă era vreun tip de muncă care trebuia făcut, se apela la sclavi. Majoritatea caselor din Grecia antică aveau sclavi care să-și asume aceasta sarcină nefastă.

Clasa de mijloc era formată din oameni care nu s-au născut în Atena, dar lucrau din greu prin meseria pe care o practicau. Erau considerați liberi, dar nu li s-au acordat aceleași drepturi permise clasei superioare.

Clasa inferioară a oamenilor era la doar un pas deasupra sclavilor. De fapt, mulți au fost cândva sclavi care și-au câștigat libertatea. Desigur, aceștia aveau mai puține drepturi decât clasa de mijloc.

Și, în cele din urmă, sclavii se aflau în partea de jos a ierarhiei sociale. Nu aveau nicio autoritate și absolut niciun drept. Mulți dintre sclavi au fost aduși din alte țări. În unele cazuri, munca prestată putea în cele din urmă sa le plătească libertatea. Sparta avea un aranjament social ușor diferit, cu doar trei clase: cetățeni, sclavi și meșteri sau comercianți.

Orașul-stat a fost partea centrală a vieții din Grecia antica. Aici își aveau locul toate instituțiile de guvernare, religie și învățătură. Tot aici au fost create primele principii ale democrației.

La Atena, oamenii au început cu un monarh, dar au trecut la un guvern format din membrii adunării ce puteau vota. În Sparta, societatea a fost înființată puțin diferit, deoarece accentul era pus pe soldați și război.

Atât în Atena, cât și în Sparta, bărbații au jucat un rol activ în viața publică,ocupându-se cu guvernarea, învățând lucruri noi sau lucrând. Femeile erau casnice  și se ocupau cu sarcinile gospodăriei. În timp ce sclavii ar fi putut face cea mai mare parte a întreținerii casei, femeile din Grecia antică s-au concentrat asupra gestionării caselor lor. Multe se ocupau cu tesutul hainelor pentru membri familiei, sau pentru a le vinde în piețele locale.

Educația în Grecia antica

Educația băieților și fetelor a variat foarte mult în Grecia antică. Fetele primeau educație de la mame și erau învățate lucruri precum țesutul și abilitățile necesare pentru a gestiona o gospodărie. Multe au fost învățate să citească și să scrie.

Băieții se duceau la școală și aveau o experiență educațională mult mai variată. Pe lângă citire și scriere, băieții învățau și alte lucruri precum poezie, matematică și educație fizică. Deși educația era considerată strictă pentru baieti, nici nu se compara cu strictețea educației de care aveau parte băieții din Sparta. Băieții spartani erau scoși din familii la vârsta de șapte ani și se antrenau zilnic pentru a deveni soldați.

Cei din Sparta puneau pret și pe sănătatea fetelor, ce automat în viitor deveneau mame de viitori soldați. Acestea erau obligate sa practice atletismul și să practice dansul, astfel încât să fie într-o condiție fizică excelentă, încât să transmită o genă excelentă urmașilor baieti.

Arta în Grecia antică

Arta greacă a avut o influență extraordinară asupra lumii din jurul nostru. Gândiți-vă în câte locuri pot fi văzuți stâlpi în arhitectură: aceasta este o contribuție a grecilor. Partenonul este un exemplu excelent al acestui stil de arhitectură și, atunci când comparăm această structură cu ceva de genul Casei Albe să zicem, asemănările sunt izbitoare.

În afara arhitecturii, teatrul grecesc este altceva care continuă să influențeze lumea modernă, deoarece cele două genuri majore de teatru, comedia și tragedia, au fost create de greci, formând baza pieselor moderne de teatru, a filmelor și a emisiunilor TV.

Astăzi, unele tipuri de artă din Grecia antică încă se practică, inclusiv olăritul, care oferă unele indicații despre cum ar fi putut fi viața grecilor antici și oferă informații despre credințele lor religioase, inclusiv mitologia acestora. Printre cele mai faimoase sculpturi grecești încă existente există Venus de Milo.

Religia grecilor antici

Religia din Grecia antică era politeistă, iar zeii lor nu numai că păreau umani, dar puteau lua forma umană și interacționa cu alții după bunul plac. Zeus a fost conducătorul zeilor, alături de soția sa, Hera. Templele au fost construite pentru a onora un anumit zeu și fiecare zeu sau zeiță avea propriul domeniu de activitate, dacă putem să-i zicem așa. De exemplu, Poseidon era considerat zeul mării, în timp ce Demeter era zeița recoltei.

Opere precum Iliada și Odiseea oferă mai multe informații despre zeii și zeițele în care oamenii credeau și care erau diferitele lor caracteristici.