Pe 20 Iulie 1969, modulul lunar al Apollo 11 a aselenizat pe Luna. A fost punctul culminant a unei munci titanice, a unei sperante continue si al unui vis devenit realitate pentru Statele Unite ale Americii. Ce stim noi in mare, este ca Neil Armstrong a fost primul care a pasit pe luna, stim cuvintele istorice pe care acesta le-a spus: “Un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire”, dar stim alte detalii despre misiunea spatiala Apollo 11? Nu prea.

In acest articol, va vom oferi detalii despre cum modulul lunar Eagle (Vulturul) aproape a ramas fara combustibil, despre cat timp Armstrong si Buzz Aldrin au petrecut pe Luna, si care din experimentele plantate pe Luna inca mai functioneaza si in zilele noastre.

Modulul lunar a aselenizat cu combustibil pentru maxim inca 1 minut

Misiunea Apollo 10 s-a apropiat la 16 km de Luna, neincercand niciodata sa aselenizeze, scopul acestei misiuni fiind o incalzire pentru misiunea spatiala Apollo 11 ce intra in actiune la cateva luni distanta.

Desi pare uimitor faptul ca la nivel de NASA, chiar modulul lunar ar fi putut sa ramana fara combustibil, o explicatie a fost data de cei de la NASA. Ei au spus ca au luat in calcul Apollo 10 care nu si-a folosit combustiblilul pentru cei 16 km, plus faptul ca in momentul cand Armstrong si Buzz Aldrin au vrut sa aselinizeze pe suprafata lunii, s-au mai pierdut inca 7 kilometri de combustibil datorita unor calcule ce nu le-au avut in vedere in momentul aselenizarii.

De asemenea au precizat ca inca un impediment a fost ca locatia initiala de aselenizare pica in mijlocul unui crater ce nu era plan, asa ca a trebui sa miste modulul inca cativa kilometri, pana la marginea acestui crater.

Neil Armstrong a reusit sa manevreze modulul lunar astfel incat sa aselenizeze intr-o pozitie sigura, dar toate aceste manevre l-au facut sa mai aiba foarte putin combustibil. Practic inca o amanare a aselinizarii, misiunea Spatiala Apolo 11 esua.

Armstrong a fost aviator naval si a fost pilot de teste pentru precursorul N.A.S.A, si anume: N.A.C.A (National Advisory Committee for Aeronautics). Gandirea sa rapida si stapanirea de sine a salvat situatia.

Neil si Buzz au stat mai putin de o zi pe Luna

Misiunea Apollo 10 s-a apropiat la 16 km de Luna, neincercand niciodata sa aselenizeze, scopul acestei misiuni fiind o incalzire pentru misiunea spatiala Apollo 11 ce intra in actiune la cateva luni distanta.

Desi pare uimitor faptul ca la nivel de NASA, chiar modulul lunar ar fi putut sa ramana fara combustibil, o explicatie a fost data de cei de la NASA. Ei au spus ca au luat in calcul Apollo 10 care nu si-a folosit combustiblilul pentru cei 16 km, plus faptul ca in momentul cand Armstrong si Buzz Aldrin au vrut sa aselinizeze pe suprafata lunii, s-au mai pierdut inca 7 kilometri de combustibil datorita unor calcule ce nu le-au avut in vedere in momentul aselenizarii.

De asemenea au precizat ca inca un impediment a fost ca locatia initiala de aselenizare pica in mijlocul unui crater ce nu era plan, asa ca a trebui sa miste modulul inca cativa kilometri, pana la marginea acestui crater.

Neil Armstrong a reusit sa manevreze modulul lunar astfel incat sa aselenizeze intr-o pozitie sigura, dar toate aceste manevre l-au facut sa mai aiba foarte putin combustibil. Practic inca o amanare a aselinizarii, misiunea Spatiala Apolo 11 esua.

Armstrong a fost aviator naval si a fost pilot de teste pentru precursorul N.A.S.A, si anume: N.A.C.A (National Advisory Committee for Aeronautics). Gandirea sa rapida si stapanirea de sine a salvat situatia.

Apollo 11 a facut o calatorie foarte lunga pentru a sta mai putin de o zi pe Luna. Desi urmatoarele misuni spatiale ce au venit pe Luna au petrecut mai mult timp pe suprafata satelitului Terrei, misiunea lui Armstrong si Aldrin, nu a fost menita sa dureze mai mult. Intreaga misiune Apollo a durat 8 zile, de la lansarea de pe 16 Iulie pana la revenirea in Oceanul Pacific de pe 24 Iulie 1969.

Ei nu au avut prea mult timp pentru primii pasi facuti pe luna. Modulul lunar a atins suprafata lunara la ora 22.17 ora Romaniei in data de 20 Iulie si si-a luat zborul inapoi spre Pamant la ora 19:54 a doua zi.

Cei doi astronauti au folosit fiecare secunda petrecuta pe Luna. Au plantat o camera de luat vederi la nivelul solului lunar, au pus celebrul steag american, au setat un colector de vant spatial, o placa comemorativa ce marca momentul istoric. Au lasat pe luna niste medalioane cu numele lor, un seismograf si un reflector de unde laser. De asemenea au cules roci si praf lunar.. Au folosit o parte din acest timp chiar si sa vorbeasca cu presedintele american din acea vreme, Richard Nixon.

(Misiunea Apollo 11: lansare, aselinizare, momente petrecute pe Luna si intoarcere spre Pamant)

Reflectorul de unde laser inca functioneaza

Se pare ca reflectorul de unde laser inca functioneaza dupa mai bine de 51 de ani. Reflectoarele de unde laser au fost folosite si lasate pe Luna de asemenea de catre Apolo 14 si Apollo 15. Aceste reflectoare au niste oglinzi speciale care reflectorizeaza inapoi exact in directia de unde o raza de lumina, sau dupa caz, laser, emite.

De ce inca se trimit unde laser spre Luna?

Pe langa faptul ca nu este mare consum de energie sau de bani, aceste reflectorizari ii ajuta pe cei de la N.A.S.A sa invete ceva nou despre Luna zi de zi.

Aceste reflectoare sunt iluminate cu unde de laser trimise de telescoapele uriase de pe Pamant. Unda de laser poate fi observata de telescop, punand la dispozitie cercetatorilor exact distanta ce o are Luna fata de Pamant in orice moment de rotatie.  Implicit de rotatie a Lunii in jurul Pamantului, a Pamantului in jurul Soarelui si a Pamantului in jurul propriei axe, toate acestea concomitent.

De aceea toate aceste informatii primite, ne dezvolta cunostintele ce le avem in legatura cu indepartarea Lunii fata de Pamant (3.8 cm pe an), sa ne cunoastem propria planeta mai bine, si anume miscarea in jurul propriei axe. Toate aceste detalii culminand cu testarea teoriei relativitatii a lui Einstein.

Se pare ca dintre toate reflectoarele de unde lasate de misunile Apollo de-a lungul vremii pe suprafata Lunii, cel din Misiunea Spatiala Apollo 11, este singurul care inca mai functioneaza.