Tema generală care parcurge toate cărțile Bibliei este povestea creației lui Dumnezeu, a rebeliunii umanității împotriva acestuia și a lucrării lui Dumnezeu de a salva omenirea căzută în păcat. Citind Biblia ai putea spune că Adam și Eva au fost personaje istorice. De asemenea, Scriptura ne învață că toată omenirea se trage din Adam și Eva. Această viziune a fost criticată în ultimii ani, și nu doar de către sceptici.

Îndoielile cu privire la istoricitatea lui Adam nu sunt surprinzătoare într-o societate laică care respinge în mare măsură autoritatea Bibliei. Dar există și dezbateri printre creștinii care cred în Biblie. În acest articol ne vom uita la doar patru puncte de vedere evanghelice despre Adam. Fiecare punct de vedere fiind apărat de un profesor de religie celebru. Apoi, ne vom uita la ce are de spus știința despre existența lui Adam și Eva ca oameni reali.

Adam văzut din patru puncte de vedere diferite

Cele patru puncte de vedere în care este văzut Adam, sunt prezentate în cartea “Patru puncte de vedere asupra personajului istoric Adam” de către pastorul Matthew Barrett, după cum urmează:

Niciun Adam istoric: vedere teologică asupra creației evolutive

Denis Lamoureux, profesor de știință și religie, susține că Adam nu a existat ca persoană, ci că povestea sa rămâne „un vas vital, incidental și vechi, care transportă adevăruri spirituale inerente: numai oamenii sunt creați în chipul lui Dumnezeu, doar oamenii au căzut în păcat, iar Creatorul nostru ne judecă pentru păcătoșenia noastră”.

Adam – personaj istoric: perspectiva creatiei arhetipale

John Walton, profesor și specialist în Vechiul Testament, afirmă că „Adam și Eva sunt oameni reali într-un trecut real. Cu toate acestea, sunt convins că textul biblic este mai interesat de ele ca figuri arhetipale care reprezintă întreaga omenire… Dacă acest lucru este adevărat, Adam și Eva pot fi sau nu primii oameni sau părinții întregii rase umane. O astfel de concentrare arhetipală este viabilă din punct de vedere teologic și este bine reprezentată în vechiul Orient Apropiat”.

Un Adam istoric: ca si creationism biblic

C. John Collins, profesor și specialist în Vechiul Testament, susține „că cel mai bun mod de a explica prezentarea biblică a vieții umane este să înțelegem că Adam și Eva au fost amândoi persoane reale la începuturile omenirii”. Cu alte cuvinte, Collins crede că căderea a fost atât morală, cât și istorică.

Un Adam istoric: Punct de vedere științific

William Barrick, profesor în Vechiul Testament, afirmă: „Istoricitatea lui Adam este fundamentală pentru o serie de doctrine biblice și este legată de inspirația și ineranța Scripturii. Relatarea biblică îl reprezintă pe Adam ca un singur individ, mai degrabă decât ca un arhetip sau produsul evoluției biologice, iar o serie de texte din Noul Testament se bazează pe istoricitatea lui Adam„.

După cum puteți vedea, este posibil ca creștinii să varieze mult în ceea ce privește punctul lor de vedere cu privire la faptul dacă Adam și Eva au fost oameni reali. Totuși trebuie sa ținem cont că cei care și-au spus punctul de vedere de mai sus sunt creștini catolici, ce sunt considerați mult mai deschiși către știința ca cei din ortodoxism. Să vedem și știința ce are de spus:

Dovadă științifică a existenței lui Adam și Eva?

Știința a dovedit sau a infirmat existența lui Adam si-a Evei? Nu. Cel puțin încă nu. Dar ceea ce au descoperit cercetătorii este surprinzător.

În timp ce profilarea ADN-ului ajută la rezolvarea cazurilor penale și a proceselor de paternitate, secvențierea întregului genom uman de către cei ce au lansat: Proiectul „Genomul uman”  oferă mult mai mult: o „amprentă” genetică de 3,2 miliarde de perechi de baze („litere” care alcătuiesc codul genetic) în ADN-ul uman. Acest lucru a deschis ușa antropologiei moleculare, care caută legături între populațiile umane antice și moderne din întreaga lume.

Informațiile genetice care au fost descoperite în ultimele decenii au schimbat clar ideea referitoare la originile umanității. Biologii evolutivi compară genomul uman cu cel al primatelor pentru a vedea similitudini. Scepticii darwinismului susțin că asemănările genetice dintre oameni și alte specii sunt mai bine înțelese ca “un design comun”, decât prin a cauta strămoșii comuni.

O tehnică pentru studierea strămoșilor umani constă în compararea secvențelor de perechi de baze ale unui segment specificat de ADN între indivizi din diferite grupuri de oameni.

Interesant este că astfel de comparații arată că ființele umane prezintă mult mai puțină diversitate genetică decât orice altă specie. Alte studii, de exemplu, raportează o diversitate genetică mult mai extinsă pentru cimpanzei, gorile și urangutani decât pentru oameni. Și similitudinea umană este observată la nivel mondial, indiferent de rasă sau etnie!

Antropologii din antropologia moleculară prezintă ceea ce uneori numesc „ipoteza Grădinii Edenului” pentru a explica diversitatea genetică limitată. Acest model susține că omenirea a avut o origine recentă într-o singură locație și dimensiunea originală a populației trebuie să fi fost destul de mică. Prin comparațiile ce utilizează secvențe de date mult mai lungi, cei de la Proiectul „Genomul uman” confirmă „diversitatea genetică foarte limitată în rândul populațiilor umane”, precum și concluzia „că grupurile de populație africane sunt cele mai vechi”.

Una dintre cele mai utilizate tehnici în antropologia moleculară este studiul ADN-ului mitocondrial (ADNmt), care este moștenit doar de la mamele noastre.

Antropologii moleculari l-au folosit pentru a urmări linia maternă a umanității. Un studiu de referință efectuat pe probe de ADN mitocondrial de la 147 de persoane din cinci populații geografice diferite a fost raportat în 1987. Autorii studiului au ajuns la concluzia că toate ADN-urile mitocondriale provin de la o femeie care a trăit în Africa acum aproximativ 200.000 de ani. Studii suplimentare au confirmat concluzia că umanitatea își poate urmări descendența maternă la o femeie dintr-o singură locație (probabil Africa de Est). Comunitatea științifică a numit-o „Eva mitocondrială”.

Asta înseamnă că această femeie a fost Eva? Nu neapărat. Dintr-o perspectivă evolutivă, acest lucru înseamnă doar că ADN-ul mitocondrial al acestei femei este singura descendență ce nu a dispărut (sa ajungă la extincție) și este acum omniprezent în ADN-ul întregii rase umane. Cu toate acestea, acest punct de vedere este compatibil cu opinia că a existat o mamă și un tată care au fost primii părinți ai întregii rase umane.

Deoarece ADN-ul cromozomial Y trece de la tată la fiu, antropologii moleculari îl studiază pentru a urmări linia paternă a umanității. Consensul mai multor studii efectuate fără ADN cromozomial Y de la bărbați reprezentând diferite rase și regiuni ale lumii, este că omenirea își poate urmări descendența paternă la un singur om într-o singură locație din Africa. Din nou, acest lucru nu demonstrează că acest om a fost Adam, ci că descendența cromozomială Y a acestui om este singura care se află acum omniprezentă de-a lungul întregii rase umane.

Și totuși, Știința, în multe feluri, indică de fapt un Creator!

Încrederea în Dumnezeu ca și Creator

În ultimii 30 de ani, dovezile științifice pentru un Adam și o Evă au apărut din studiul geneticii umane. Modelul multiregional de origini umane dominant odată, a fost înlocuit cu un model de oameni răspândiți în întreaga lume dintr-o mică populație de bază dintr-o singură locație, posibil în Africa de Est. Identificarea secvențelor ADN materne și paterne ancestrale, deși nu este o dovadă a unei perechi inițiale (Adam și Eva), este o dovadă pe care ne-am putea aștepta din relatarea biblică a originilor.

Paleontologia și arheologia relevă cel puțin trei discontinuități în istoria umanității: apariția bruscă a genului Homo cu aproximativ două milioane de ani în urmă, apariția oamenilor moderni din punct de vedere anatomic în jurul anului 130.000 î.Hr. și apariția capacității fizice care susține comportamentul uman modern, acum aproximativ 40.000 î.Hr. (capabilitatea de a folosi uneltele etc..). Fizicianul John Bloom susține că cele două discontinuități recente și bruște, sunt dovezi împotriva unei tranziții line și naturale de evolutie a umanității, ceea ce ar însemna ca cineva, cumva, ne-a creat pe noi oamenii moderni brusc.

Așa că… au fost Adam și Eva părinții noștri ancestrali? Numai Dumnezeu știe…