Sciţii au fost un popor extraordinar, cu o cultură bogată şi o istorie neobişnuită. Ei locuiau pe teritoriul Ucrainei actuale, creşteau animale domestice şi se ocupau cu agricultura, cu comerţul cu alte ţări, dar şi cu acapararea de noi pământuri. Şi in prezent mai circulă legende despre bogăţiile incomensurabile ale sciţilor, care, chipurile, ar fi ascunse în nişte movile necunoscute.

Insuşi Herodot era uimit de acest popor de obiceiurile lui. Marele istoric scria: „La triburile scite, unul dintre lucrurile esenţiale este organizarea în cel mai înţelept mod, comparativ cu tot ce ne este cunoscut… Cea mai importantă realizare a lor constă în faptul că niciunul dintre năvălitori nu se poate salva prin fugă; iar dacă sciţii nu doresc să fie observaţi, este imposibil să-i prinzi, pentru că ei nici nu întemeiază oraşe, nici nu fac redute; însă toţi sunt arcaşi şi călăreţi şi işi poartă casele cu sine, alimentându-se nu prin folosirea plugului, ci prin creşterea animalelor domestice; casele lor sunt carele.

Cum să nu fii, în acest caz, de neînvins şi inaccesibil pentru năvălitori?” Sciţii au ajuns pe teritoriul dintre Dunăre şi Don în secolul al VII-lea î.Hr. şi s-au menţinut acolo 5 secole fiind nimiciti de sarmati. Scitii si-au format o civilizatie si s-au format mai ales prin contactul cu locuitorii aşezărilor greceşti din zona Mării Negre.

Triburile care locuiau la nord si la est de sciţi nu au fost influenţate de cultura acestora. Uimitor este că sciţii, deşi nu cunoşteau scrisul, au putut crea o societate în care ordinele ajungeau până la cei mai de jos, fiind indeplinite necondiţionat, chiar cele mai îndepărtate colţuri ale teritoriului pe care se aflau.

Enigma apariţiei sciţilor nu a fost dezlegată nici până. acum. Nu puteau ei să se dezvolte dintr-odată din triburile băştinaşe — cu armele lor perfecte, cu propria cultură. si artă. Cercetătorii consideră că mai curând sciţii au venit din adâncurile Asiei — Kazahstan, Altai sau Mongolia. În aceste regiuni se întâlnesc relicve din acea perioadă, asemănătoare cu obiectele sciţilor. Multe triburi migratoare, asemenea sciţilor, aveau obiceiul de a-şi înmormânta decedaţii impreună cu bijuteriile şi armele lor, în movile funerare, însă doar în mormintele sciţilor a fost găsită o mare cantitate de aur.

Destule popoare preţuiau aurul ca pe un simbol al bogăţiei şi, atunci când îl pregăteau pe decedat pentru ultimul drum, îi puneau în mormânt şi aur. La sciţi, dar şi la triburile migratoare iraniene, aurul avea un rol deosebit în cultul religios. El era simbolul focului, al soarelui, al puterii şi al vieţii veşnice. Conform ritualului, îmbrăcămintea celui decedat era acoperită toată cu o folie de aur, iar în mormintele celor de rang înalt erau puse şi alte obiecte din aur. impreună cu sciţii nobili, erau înmormântate şi soţiile lor, slugile, caii. Şi toţi aceştia erau înveliţi, generos, în aur.

La început, sciţii achiziţionau acest metal scump de la greci, oferindu-le în schimb piei şi carne, robi şi grâne. Apoi, au apărut propriii lor meşteri, care şi-au însuşit toate metodele de prelucrare a aurului: prin forjare şi ştanţare, prin turnare şi gravare. Obiectele găsite de arheologi se deosebesc printr-o lucrătură minuţioasă, neobişnuit de vie, şi printr-o redare stilizată a obiectelor, a scenelor de luptă sau a animalelor, acestea fiind cel mai frecvent reprezentate pe bijuterii, în poziţii caracteristice: in mişcare şi din profil, însă capul animalului priveşte spre spectator.

Acest stil decorativ a fost numit stilul scitic zoomorfic. Un astfel de obiect servea celui căruia îi aparţinea drept amuletă cu puteri magice, apărându-i de spiritele rele şi, totodată, dându-le putere şi curaj. După moartea posesorului său, amuleta era pusă alături de el, în mormânt. De multe ori, movilele funerare erau jefuite după câteva zile de la înmormântare; aceasta o puteau face atât sciţii, cât şi cei din triburile vecine. Aurul din mormintele sciţilor i-a făcut si pe cei din Evul Mediu să caute aceste movile.

O mulţime de morminte au dispărut pe parcursul secolelor, până la noi ajungând doar o parte nesemnificativă. Dar şi azi, în timpul săpăturilor arheologice, în movilele-morminte sunt descoperite obiecte din aur, de o frumuseţe uimitoare: mânere de paloş, fibule, oglinzi, catarame, brăţări, piepteni. Savanţii ruşi din vremurile noastre au alcătuit o hartă a mormintelor scitice, cu scopul de a face o clasificare a obiectelor găsite în urma săpăturilor arheologice.

Din păcate, acum nu se efectuează niciun fel de lucrări în beneficiul istoriei şi nu se ştie dacă vor fi descoperite şi alte comori ale civilizaţiei sciţilor.