Simtul rusinii si salutul la triburile salbatice

Pentu a-şi creşte copiii in bună-cuviintă, gen sa aiba un simt al rușinii si să salute respectuos, părinţii se folosesc, de regulă, de pilde. Ai zice ca acest lucru se întampla doar in lumea civilizată. Se pare ca și la triburile sălbatice există acest obicei, dar în forme diferite faţă de lumea civilizată.

Trib din Amazon
Trib din Amazon

In tribul papuaşilor din Noua Guinee, nici o fetită nu se rusinează de goliciunea ei, dar roşeşte dacă cineva o vede fără peticul de ţesătură pe care şi-l pune pe cap orice femeie din comunitate;

Multe triburi din Africa si din America de Sud nu se ruşinează dacă membrii lor umblă goi puşcă, dar se ruşinează dacă cineva îi vede mâncând.

Englezul Julius Tessemann spunea, prin anii ’30, că negrii Pangve din Camerun, folosesc foarte des cuvântul „esen” (ruşine) şi-şi arată dispreţul pentru albi, care dovedesc o „proastă creştere” pentru că nu inţeleg aluziile lor. Astfel, pentru a nu spune pe nume necesităţilor fiziologice, negrii pangve folosesc pilde, de genul: „Trebuie caut nişte lemne pentru foc”, „Mă duc să văd puţin ce e pe la capcane” etc. Dacă unul dintre aceşti negri se află pe teritoriul altui trib, întâi el intreabă unde este „sălaşul stăpânului satului” sau „Unde ar trebui să mă duc dacă aş fi urmărit?

 Julius Tessemann alaturi de o familie din tribul Pangve
Julius Tessemann alaturi de o familie din tribul Pangve

Când zăresc un străin, membrii mai multor triburi îl salută lăsându-se pe vine şi stau în această poziţie până când străinul s-a apropiat;

Altii îsi arată stima căzând în genunchi sau aruncându-se la pământ;

Unii isi scot incălţămintea si alte obiecte de imbrăcăminte si nu-l privesc în ochi şi nu-i întorc spatele noului venit;

Multe triburi cred că este un semn de proastă creştere să rostească măcar un cuvânt oaspetelui, însă poftesc la masă prin gesturi şi îi vorbesc numai după ce s-a odihnit;

Există obiceiul ca doi sălbatici să se salute frecându-şi nasurile unul de al celuilalt. Indienii miskito din Honduras îsi „sărută” copiii mici cu nasul, argumentând că „le ascultă mirosul„. Indienii aceştia consideră că felul de a săruta al oamenilor civilizaţi îi scârbeşte, si că sărutul este o „formă uşoară a canibalismului”.