„Hipnoza a fost unul dintre marile mistere ale secolelor”. Această afirmație aparţine profesorului eminent de la Universitatea Stanford şi fost preşedinte al Asociaţiei Psihologilor americani, doctorul Phil Zimbardo. În era biologiei moleculare, când puterea câmpurilor magnetice ne oferă date despre funcţiile complexe ale creierului nostru, noţiunea de hipnoză le-ar putea părea unora demodată. Cu toate acestea, cercetătorii medicii susţin ideea că hipnoza ar putea fi de cele mai multe ori un ajutor pentru medicina alopată sau, în unele cazuri, o poate și înlocui.

Hipnoza este încă unul dintre procedeele folosite cu succes în tratarea anumitor afectiuni psihologice sau fizice. După părerea specialiştilor în hipnoză, aceasta nu are efecte secundare, nu provoacă reacţii alergice sau dependenţă.

Scurtă istorie a hipnozei

Tehnicile hipnozei sunt vechi. Prima performanţă este cunoscută în domeniu de acum peste 5.000 de ani şi a fost obţinută la Khufu, în Egipt. Succesul a fost consemnat pe un papirus.

În epoca modernă, se cunoaşte numele unui expert francez în hipnoză de la mijlocul anilor 1700, Frederick Anton Mesmer. El folosea magneţi pentru vindecarea bolilor şi credea că în corpul unui terapeut există un lichid magnetic invizibil cu proprietăţi curative. Pornind de la numele său, s-a încetățenit termenul de „mesmerism”, ce desemnează un pacient aflat în transă.

O latură neagră a hipnozei a apărut o dată cu publicarea în 1894 a cărţii lui George du Maurier, „Trilby”. Subiectul este povestea unei femei care a fost hipnotizată de un terapeut pe nume Svengali care o controla şi îi coordona acţiunile.

În anii ’20, hipnoza a început să fie folosită în America de Nord şi Europa în tot felul de scopuri şi de mulţi şarlatani. Ei îi hipnotizau pe oameni şi îi obligau să facă lucruri jenante, precum dezbrăcatul în public. Aceste „fapte” au aruncat o umbră de îndoială asupra adevăratei puteri şi a scopului real al hipnozei. Unii credeau că hipnoza este o forţă diabolică prin care semenii noştri pot fi determinați să facă ceva împotriva voinţei lor.

De altfel, de aceea practicarea hipnozei a fost interzisă prin lege în acei ani în Statele Unite. Recente descoperiri arată că hipnoza influenţează funcţiile creierului uman, provocând „mici” schimbări la acest nivel. 

Vindecă anxietatea si durerea

În 2019, David Spiegel, specialist în psihiatrie de la universitatea californiană Stanford a folosit computerul tomograf pentru a observa modificările produse în creierul voluntarilor care s-au oferit să participe la o şedinţă de hipnoză. Lor li s-a cerut să vadă o culoare. Când cercetătorii le-au spus să observe obiectele gri, voluntarii au avut mai puţină activitate în zonele „colorate” ale creierului. “Când au crezut că privesc o culoare, partea din creier ce procesează vederea culorilor a fost puternic irigată cu sânge”, a declarat Spiegel.

El a descris hipnoza ca pe un proces asemănător cu privitul prin obiectivul unui aparat de fotografiat, care arată multe detalii într-un câmp vizual restrâns. De fapt, este o formă de atenţie concentrată asupra unui obiect.

Doctorul american este de părere că fiecare medic trebuie să învețe tehnicile de bază ale hipnozei pentru a-i ajuta pe pacienţi să facă faţă anxietăţii şi durerii.

Indiferent de părerile unora sau altora despre hipnoză, important este, după cum spune profesorul Zimbardo, omul hipnotizat, nu cel care îl hipnotizează. Şi mai contează şi cât crezi în puterea de vindecare a hipnozei. Totul este, până la urmă, o chestiune de încredere.