Cele mai celebre racle religioase cand vine vorba de Oltenia, sunt moastele Sfantului Grigorie Decapolitul. Acestea se gasesc la manastirea Bistrita din judetul Valcea. Aceasta manastire a fost ctitorita  la jumatatea secolului al XV-lea de catre boierii Craiovesti. Manastirea a avut rol un important pentru credinciosii din intreaga regiune si in Tara Romaneasca in ultimii 600 de ani, iar la baza manastirii Bistrita au stat moastele Sfantului Grigorie Decapolitul.

In jurul sfantului s-au adunat generaţii intregi de călugări iubitori de Hristos, care se străduiau după puteri să-i urmeze invăţăturiie. Aici veneau boieri, sfetnici ai voievozilor şi domnitori pentru a se ruga şi pentru a cere ajutor sfantului. In jurul lor îngenuncheau ţăranii noştri iubitori de Dumnezeu, şi-i cereau mangaiere şi cele de folos în viaţă.

Moaştele Sfantului Grigorie Decapolitul sunt dintre cele mai vechi din ţară, după cele de la Suceava, şi sunt foarte cinstite de credincioşi, mai ales de cei din zona subcarpatică. Iar pentru credinţa lor, ca şi pentru „petrecerea” îngerească a Cuviosului Grigorie, aici se fac numeroase minuni. Sfintele lui moaşte sunt intregi şi se găsesc în raclă de argint, în partea stangă a naosului, unde se fac zilnic rugăciuni în cinstea Sfantului Grigorie.

Procesiune pentru ploaie

Pe langă numeroasele vindecări de boli, Sfantul Grigorie a făcut altfel de minuni, mai ales aduceri de ploi peste ogoarele arse de secetă ale Olteniei. Sfintele moaşţe se scoteau în procesiune la cererea credincioşilor din sate. In ultimele decenii au fost transportate de la un sat la altul cu un camion special amenajat, care mergea la pas, în ritm de procesiune. De o parte şi de alta străjuiau doi ieromonahi din mănăstire, iar în urmă mergea poporul,
cu flori şi lumanări în maini. Localnicii au stropit si drumurile cu apă să nu fie praf, aruncau pe şosea buchete de flori şi stăteau in genunchi.

Cat timp Sfanta Raclă era în biserică, la slujbă venea tot satul. Sute de oameni se rugau pentru ploaie. Erau aduşi chiar şi bolnavii din sat. Unii dintre ei se vindecau pe loc. Alţii se însănătoseau ulterior, cu darul Sfantului Grigorie.

De la biserică se mergea cu Sfanta Raclă pe camp, unde venea tot poporul. Acolo se făcea Sfantul Maslu şi se citeau moliftele pentru ploaie. De fiecare dată Dumnezeu „binecuvanta” satele şi ogoarele cu ploaie pe unde trecea procesiunea. După terminarea unei asemenea procesiuni, care dura uneori 7-8 zile, sfintele moaşte se aduceau înapoi la mănăstire, incărcate de daruri şi stropite cu lacrimile credincioşilor.

Minuni la moaştele Sfantului Grigorie Decapolitul

Pe langă numeroasele vindecări de boli, Sfantul Grigorie a făcut altfel de minuni, mai ales aduceri de ploi peste ogoarele arse de secetă ale Olteniei. Sfintele moaşţe se scoteau în procesiune la cererea credincioşilor din sate. In ultimele decenii au fost transportate de la un sat la altul cu un camion special amenajat, care mergea la pas, în ritm de procesiune. De o parte şi de alta străjuiau doi ieromonahi din mănăstire, iar în urmă mergea poporul,
cu flori şi lumanări în maini. Localnicii au stropit si drumurile cu apă să nu fie praf, aruncau pe şosea buchete de flori şi stăteau in genunchi.

Cat timp Sfanta Raclă era în biserică, la slujbă venea tot satul. Sute de oameni se rugau pentru ploaie. Erau aduşi chiar şi bolnavii din sat. Unii dintre ei se vindecau pe loc. Alţii se însănătoseau ulterior, cu darul Sfantului Grigorie.

De la biserică se mergea cu Sfanta Raclă pe camp, unde venea tot poporul. Acolo se făcea Sfantul Maslu şi se citeau moliftele pentru ploaie. De fiecare dată Dumnezeu „binecuvanta” satele şi ogoarele cu ploaie pe unde trecea procesiunea. După terminarea unei asemenea procesiuni, care dura uneori 7-8 zile, sfintele moaşte se aduceau înapoi la mănăstire, incărcate de daruri şi stropite cu lacrimile credincioşilor.

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul s-au arătat de la început făcătoare de minuni, mai ales vindecări de boli si izbăviri de grele cumpene şi primejdii. Bătranii satelor, călugării şi, în ultimii ani, călugăriţele din partea locului, mărturisesc că aici veneau tot felul de bolnavi din împrejurimi şi din alte regiuni ale ţării şi, după rugăciuni făcute la moaştele Sfantului Grigorie, se vindecau de suferintele lor.

Asemenea vindecări miraculoase nu depind de sfintele moaşte, nu depind de sfinţi, toţi au darul Sfatului Duh şi toţi se roagă pentru mantuirea sufletelor noastre. Minunile depind numai de noi, de credinţa noastră în Dumnezeu si ajutorul sfinţilor Lui. Una dintre minunile săvarşite de Cuviosul Grigorie este şi aceea că sute de ani Mănăstirea Bistrita Olteană a fost cruţată de tot felul de primejdii: foc, pustiire, dăramare. Atat ea, cat si vieţuitorii acestui sfant lăcaş au fost păziţi de marile nenorociri care au „bantuit” alte mănăstiri. Apoi, cu rugăciunile Sfantului Grigorie, aici s-a dus o viaţă duhovnicească deosebită. Prezenţa moaştelor Sfantului Grigorie era un permanent ajutor, un îndemn şi, în acelaşi timp, o obligatie morală după Sfanta Evanghelie. Mănăstirea Bistriţa a avut, de-a lungul celor cinci veacuri de existenţă, renumiţi duhovnici, mari stareţi şi numerosi ierarhi în trecutul Bisericii româneşti.

Sofia Patrichi, o invăţătoare pensionară din Bucureşti, mărturiseşte cum s-a vindecat la moastele Sfantului Grigorie Decapolitul. In anul 1957, i-a apărut pe faţă o eczemă care cu timpul ş-a infectat, iar Sofia Patrichi a devenit suspectă de cancer. Ingrijorată, ea a venit la Mănăstirea Bistrita şi-a atins faţa de Sfanta Raclă, şi s-a rugat cu lacrimi în ochi pentru sănătatea ei. A doua zi, cand s-a trezit din somn, faţa ei era netedă ca altădată. Desigur, si ziua de azi credem ca Sfantul Grigorie continuă să facă minuni la Mănăstirea Bistriţa, lăcaşul lui de petrecere pe pămant.