Expresia de „Preț piperat” este des folosită pe meleagurile noastre si nu numai. De exemplu în limba engleză „spicy price”. Dar de unde vine această expresie dacă totuși nu este folosită doar în anumite regiuni si este de fapt întâlnită pe întreg mapamondul?

Regele Franței, Ludovic al IX-lea (1226-1270), devenit mai târziu Cel Sfânt, a condus două cruciade în Orientul Mijlociu. Prima dintre acestea (1248-1254), cunoscută sub numele de „cruciada a şaptea”, s-a încheiat cu o mare înfrângere a ostilor conduse de rege, în bătălia de la Mansurâh, din 6 aprilie 1250, suveranul fiind luat prizonier si eliberat în urma plăţii sumei de 500000 de livre si a retrocedării cetăţii Damietta.

Ajuns în Franţa, împreună cu o parte din soldaţi, debarcând , în portul Marsilia, atât suveranul cât și soldații, au îngenunchiat şi au mulţumit lui Dumnezeu că au scăpat cu viaţă. Locuitorii oraşului i-au invitat pe luptători la o masă pregătită în cinstea lor, dar soldaţilor nu le-a plăcut deloc mâncarea.

Motivul? Stând mai mulţi ani în Orient ei s-au obisnuit cu mâncărurile aromate şi condimentate de aici, or, pe acea vreme, în Franţa, singurul condiment folosit pentru a da gust mâncărurilor era doar sarea. Cavalerii cruciaţi duceau dorul mâncărurilor preparate cu piper, cu scorţişoară, cu cuişoare si alte mirodenii.

Când şi-au dat seama de aceasta, cavalerii cruciaţi cei mai bogaţi au încercat să plătească cu bani oameni mai curajoşi care să aducă din Orient piper şi alte mirodenii.

S-au găsit destui aventurieri care au plecat pe acest drum riscant, mulţi dintre ei pierind în această acţiune periculoasă. Cei care au reusit să aducă în Europa câţiva saci cu piper au devenit oameni bogaţi pentru că piperul se vindea la un preţ mai bun decât aurul.

Aşa s-a născut negoţul internaţional cu condimente, în care multe secole, piperul a constituit marfa cea mai scumpă. De aceea, expresia „preţ piperat” este folosită în mai multe limbi ale lumii si înseamnă acelaşi lucru – „marfă scumpă”.