Situat la 20 de kilometri de extremitatea sudică a părţii boliviene a lacului Titicaca şi la aproximativ 3840 de metri altitudine, Tiahuanaco se întinde pe 420 de hectare, cu vestigii megalitice, acoperind cam 16 hectare. Tiahuanaco este considerată zona cea mai înaltă din ambele Americi cu ruine antice. Peisajul, dezolant, este flancat la est şi la vest de două lanţuri muntoase, atingând peste 6.000 de metri.

Monumentul cel mai cunoscut din Tiahuanaco este „Poarta Soarelui”, un bloc enorm de piatră, decorat cu o frescă.

Se mai găsesc aici resturi de temple, vestigiile unui palat, numeroși idoli tăiaţi din expozanți monoliţi. Numeroasele seisme din zonă au distrus, de-a lungul timpului, o bună parte a acestor ruine.

Tiahuanaco considerat de unii cel mai vechi oraș din lume

Se pare că oraşul a fost ridicat într-o singură noapte, înainte de Potop, de către uriaşi şi că el a fost distrus de către un cutremur înspăimântător sau de „razele” soarelui. Unii autori susţin că Tiahuanaco datează de acum 300000 de ani şi că este opera unei rase umane gigantice.

S-au stabilit patru stadii de dezvoltare ale cetăţii: o fază de formare (de pe la anul 1000 î. H. până ia 133 e.n.), o fază urbană (133-374), o fază imperială (374-724) şi o fază de „expansiune” care-şi găseşte un sfârșit brutal la începutul sec. al XIII-lea – când armatele incaşilor invadează cetatea; la mijlocul secolului al XV-lea, oraşul era, deci, abandonat de 250 de ani.

Uriaşii şi venusienii

Se pare că oraşul a fost ridicat într-o singură noapte, înainte de Potop, de către uriaşi şi că el a fost distrus de către un cutremur înspăimântător sau de „razele” soarelui. Unii autori susţin că Tiahuanaco datează de acum 300000 de ani şi că este opera unei rase umane gigantice.

S-au stabilit patru stadii de dezvoltare ale cetăţii: o fază de formare (de pe la anul 1000 î. H. până ia 133 e.n.), o fază urbană (133-374), o fază imperială (374-724) şi o fază de „expansiune” care-şi găseşte un sfârșit brutal la începutul sec. al XIII-lea – când armatele incaşilor invadează cetatea; la mijlocul secolului al XV-lea, oraşul era, deci, abandonat de 250 de ani.

În 1950, Denis Saurat, sprijinindu-se pe teritoriile germanului Hoerbiger, elaborează o nouă teorie incredibilă: acum 360 000 ani, Luna era atât de aproape de Pământ, încât forţa sa de gravitaţie ar fi provocat naşterea unei rase umane gigantice, de trei metri înălţime.

În această perioadă, în jurul planetei, s-ar fi format un „colac” fix de ape oceanice, urcând până la peste 3000 de metri în regiunea andină. Tiahuanaco ar fi fost, deci, un port la mare, locuit de oameni gigantici, de o înaltă civilizație.

În 1960 Beltran Garcia emite ideea stabilirii unor astronauti de pe Venus pe malurile lacului Titicaca, unde au construit orasul Tiahuanaco. Aceste evenimente s-ar fi produs acum 5 milioane de ani.

Acelaşi lucru este susţinut şi de Robert Charroux: „Venusienii au venit să pună bazele unei „colonii” la Tiahuanaco, de vreo 10 000 de ani î. H., pentru că numai acolo existau locuri corespunzând mediului lor natural.