După cum tot românul știe, în inima Romei se află o coloană înaltă de 38 m construită în secolul al II-lea d.Hr.. Sculptate în relief, în spirală în jurul monumentului sunt peste 2600 de figuri, reprezentând războaiele romanilor cu dacii. Coloana este cunoscută sub numele de Columna lui Traian. Una dintre cele mai importante figuri regăsite pe columnă este chiar regele dacilor, Decebal.
Într-o scenă sculptata pe columnă, este prezentată sinuciderea lui Decebal după ce a fost învins de romani, preferând moartea în fața subjugării. Înfrângerea și sinuciderea lui Decebal au marcat sfârșitul celui de-al doilea război daco-roman și absorbția Daciei de către Imperiul Roman. Deși au trecut 2000 de ani, spiritul lui Decebal nu a murit și a fost reînviat în anii 90. Acest lucru este văzut cel mai clar în sculptura colosală în stâncă a capului lui Decebal, ce se afla la cotitura Cazanelor Mici pe malul stâng al Dunarii, lângă Orșova.
Proiectul de sculptură a capului colosal al lui Decebal a fost ideea bogatului om de afaceri Iosif Constantin Drăgan. În 1985, Drăgan a ales piatra unde sa fie sculptat Capul lui Decebal, un afloriment de 128 m înălțime situat în zona Porților de Fier. Poate că unul dintre motivele pentru care Drăgan a ales acest sit s-a datorat faptului că Tabula Traiana, un memorial al cuceririi romane a Daciei, se afla pe partea cealaltă a Dunării, pe malul Sârbesc.
Lucrările au început abia ani mai târziu, în 1993, după ce muntele a fost cumpărat de Drăgan. Desigur că și comunismul a fost un impediment în finalizarea cumparării stâncii. Lucrarea a fost o provocare pentru persoanele implicate în proiect, care se aflau sub conducerea sculptorului italian Mario Galeotti. Înainte de sculptura propriu-zisă, trebuiau întreprinse numeroase alte sarcini, de la prelevarea de probe pentru a determina calitatea rocii până la crearea schițelor inițiale.
Amplasarea sculpturii a făcut, de asemenea, accesul dificil, iar bărcile au fost necesare pentru a transporta echipamentul necesar către muncitori. Mai mult, muncitorii au trebuit să urce de la baza stâncii la schela ridicată, înainte de a putea începe să cioplească piatra. Aceasta a fost o sarcină dificilă și periculoasă și se spune că se consuma doar pe acest proces o oră în fiecare zi.
În următorii zece ani, muncitorii au lucrat șase ore pe zi în două schimburi, din martie până în octombrie. Au folosit dinamita pentru a arunca în aer bucăți mai mari de stâncă, în timp ce lucrarea mai fină a fost făcută folosind ciocane pneumatice și târnăcoape. Schița de bază a sculpturii a fost realizată în primii 6 ani.
După aceea, s-a lucrat încă patru ani lucrând la retușări și detalii minore. În 2000, placa comemorativă, care se află sub sculptură, a fost finalizată. Pe ea era o inscripție în latină: DECEBALUS REX DRAGAN FECIT, care însemna „Regele Decebal, realizat de Dragan”.
Sculptura capului lui Decebal nu este doar o operă de artă a unui om de afaceri ambițios. A existat un alt motiv pentru care Drăgan a comandat această lucrare. Drăgan a fost un susținător înflăcărat al mișcării protocronismului, o ideologie naționalistă care privea România ca leagănul civilizației. Susținătorii mișcării protocronismului cred că din România, civilizația „a ajuns până în Țările sumeriene, Egipt, Turcia și Grecia, în nord a ajuns în Scandinavia și în vest s-a deplasat până în regiunile antice ale Germaniei și Britaniei”.
Astfel, Decebal este descris ca un erou național și ai cărui strămoși au fost inițiatorii civilizației umane. Bineînțeles, susținătorii mișcării protocronismului cred că românii din zilele noastre sunt moștenitorii acestei mari moșteniri.