In lume, se intâmplă lucruri absolut uimitoare. Aţi auzit despre acele corpuri care, ca printr-o minune, rămân intacte după moarte? Enigma lor constă in faptul că ele nu se descompun pe parcursul multor ani. Savanţii nu pot înţelege ce se intămplă. Acest fenomen naşte nenumărate dispute, dar nimeni nu poate oferi un răspuns plauzibil.
Trebuie să facem deosebire între fenomenul păstrării corpului celui decedat în starea de nedescompunere şi cel al mumificării, când are loc procesul de uscare pe cale naturală a trupului. Cazuri de mumificare se cunosc multe şi nu sunt un motiv de mirare. Există însă cazuri în care ţesuturile corpului decedatului nu se deosebesc cu nimic de ţesuturile oamenilor vii. Pielea rămâne elastică, organele interne arată absolut neschimbate, pană şi ochii işi păstrează culoarea.
În Rusia, un asemenea caz este acela al lui Dashi Dorzho Itigilov, un călugăr budist, fost stareţ în Bureatia. El a murit în anul 1927, spunându-le discipolilor săi că, după 30 de ani, se vor convinge de nedescompunerea corpului său. Acest lucru s-a confirmat în anul 1957. Vom menţiona că, în anul 2002, trupul său a mai fost o dată exhumat şi examinat. Până la acel moment, era păstrat într-un sicriu din lemn de cedru, fiind şi presărat cu sare. Colaboratorii Centrului de Expertiză de Medicină Legală au confirmat că pielea s-a păstrat bine, fără semne de descompunere. S-au păstrat nasul, urechile, ochii, iar ligamentele sunt mobile. La fel şi organele interne nu s-au descompus, iar sângele este în formă de gel. Experţii au rămas frapaţi de această descoperire şi au declarat că nu au mai intâlnit asemenea cazuri şi nu sunt in stare să dea vreo explicaţie. În prezent, trupul călugărului, plasat într-o boxă de sticlă, se află într-o mănăstire de budişti de lângă Ulan Ude şi este expus vizitatorilor o singură dată pe an, când o mulţime de credincioşi stau la coadă, pentru a vedea această minune, care stă în poziţia de meditaţie numită. lotus.
O minune asemănătoare se află în Thailanda, unde, într-o mănăstire budistă, este instalată altă boxă de sticlă cu trupul intact al unui fost călugăr, care s-a numit Phra Kru Sanatakitittkhun. Si corpul acestui călugăr thailandez, mort în anul 1973, este vizitat de sute de persoane. Odată, Phra Kru le-a spus discipolilor săi că, într-o anumită zi a săptămânii, el va muri stând în poziţia de lotus. Toţi au rămas uimiţi, când lucrurile s-au petrecut exact aşa. El părea înţepenit în poziţia de meditaţie lotus, şi se află în această poziţie şi astăzi. După moartea lui, au vrut să-i incinereze corpul, însă el nu a ars. Se zice că, şi acum, îi cresc unghiile şi părul, care, din când în când, sunt tăiate. Nu seamănă nici pe departe cu o mumie, atât că i s-a cutat puţin pielea… Discipolii lui Phra Kru presupun că el nu a murit, ci a atins starea de Nirvana. Mai există un fapt interesant legat de trupul acestuia. Un călător, deja în zilele noastre, a văzut că lui Phra Kru Sanatakitittkhun i-au fost puşi ochelari întunecaţi. Fiind curios din fire, nu s-a putut abţine şi l-a intrebat pe ghid care este rostul acestora. I s-a explicat că, în primăvară, exponatului se scursese un ochi, şi au trebuit să camufleze acest defect cu ochelari negri. Pierderea ochiului la 35 de ani după moarte?… — o minune dintre cele mai neverosimile!
Mai există şi alt trup nedescompus — cel al lui Pu Chao, călugăr care a murit în Taiwan, la vârsta de 93 de ani. Se afirmă că el a reusit trăiască atât de mult datorită unei diete speciale, bazată pe apă de ploaie şi frunze.
Însă nu numai Orientul este vestit prin astfel de minuni. Nu a fost atins de descompunere nici trupul unei sfinte a Bisericii Catolice, Bernadette Soubirous, căreia i se arătase odată Fecioara Maria. Bernadette a murit la vârsta de 35 de ani, în anul 1879. Înainte de a o declara sfântă, Biserica a descoperit de trei ori mormântul ei. Martori la exhumare au fost medici, preoţi şi alţi membri de onoare ai societăţii. de fiecare dată ei se convingeau că trupul Bernadettei Soubirous nu a fost atins de semnele descompunerii. Putem aduce şi alte exemple despre nedescompunerea enigmatică, a unor trupuri.
Toţi oamenii amintiţi pană, acum se deosebeau printr-o profundă religiozitate, însă există şi cazuri de nedescompunere a trupurilor oamenilor obişnuiţi. Astfel, în anul 1914, o tânară americancă, s-a sinucis, impuşcându-se în inimă. Familia ei s-a speriat de cele întâmplate şi, pentru a păstra tragedia în secret, a încuiat pentru mulţi ani uşa camerei în care se afla corpul ei. După aproape jumătate de veac, în cameră au ajuns totuşi poliţiştii. Ei au văzut acolo trupul neschimbat al tinerei. Pielea îi era rece ca gheaţa şi faţa palidă, neatinsă de descompunere.
Aceste cazuri stranii sunt elucidate de biochimişti. Cercetările arată că, în organismul uman, după moarte, se poate produce procesul natural de transformare a grăsimii în ceară, de aceea corpul pare a fi neschimbat. Apare o rezonabilă întrebare: de ce un astfel de proces nu se întâmplă cu trupurile tuturor oamenilor? Unul dintre motivele nedescompunerii poate fi o anume caracteristică a mediului ambiant. Astfel, în mlaştinile cu turbă au fost găsite corpuri de oameni datând din epoca fierului. Ele se păstraseră foarte bine, doar că se decoloraseră în urma proceselor chimice naturale. Prin caracteristica mediului ambiant, poate fi explicată şi păstrarea corpurilor nedescompuse în peşteri şi catacombe, însă, în aceste cazuri, se poate vorbi de corpuri mumifiate, adică uscate.
Scriitorul american Joan Carroll Cruz, autorul cărţii „Nepieritoarele”, face referiri la grupuri diferite de corpuri care s-au păstrat nedescompuse: cele păstrate datorită influenţei mediului ambiant; cele păstrate cu bună ştiinţă şi care sunt, cu adevărat, corpuri nepieritoare, toate cazurile fiind enigmatice şi inexplicabile.
Savanţii nu au, deocamdată, o versiune bine argumentată care ar explica această minune. Misticii sunt siguri de faptul că nedescompunerea corpului este, în primul rând, un semn al lui Dumnezeu. Alţii consideră că efectul descompunerii poate fi sistat prin aplicarea unor tehnici speciale de meditaţie. Da, trăim lume de enigme care-şi aşteaptă, în timp, dezlegarea…