Caratul este unitatea de greutate pentru diamante si alte pietre pretioase.

Vechii greci cântăreau o piatră preţioasă utilizând un număr de grăunte. Cuvântul „keraton” desemna deci o unitate de măsură. Trecând prin Arabia, termenul a devenit „qirat” şi apoi prin Italia el s-a transformat în „carato”.

Deoarece grăunţele folosite în antichitate variau în greutate în funcţie de ţară sau specie, caratul a fost multă vreme o unitate de măsură foarte arbitrară. Confuzia privind corectitudinea caratului s-a perpetuat până în epoca modernă.

La începutul secolului nostru caratul de pe piaţa londoneză echivala cu 0,2053 grame, caratul bijutierilor din Amsterdam era 0,2057 grame, iar caratul utilizat în Florenţa era 0,1972 grame. În Orient existau si variaţii mult mai mari. În anul 1913, caratul de 200 mg a fost adoptat de către expertii în diamante din New York, aceasta fiind piata care stabileşte cursul mondial al diamantelor.

Caratul a devenit astfel în mod oficial unitatea de măsură pentru pietrele preţioase.

Valoarea unui diamant este dată nu numai de greutate (care este şi principalul indicator) ci şi de puritate, culoare, stălucire, formă şi dimensiune. Există o categorie de diamante în valoarea cărora intră elemente precum: raritatea, istoria si câteodată chiar legenda.

Aceste pietre preţioase sunt denumite „celebre” şi nu există mai mult de 50 de exemplare în lume si în istorie.