Pentru cei mai mulți, istoria ufologiei începe în anul 1946 în Statele Unite, când omul de afaceri Kenneth Arnold, în timp ce-şi pilota avionul particular, a avut parte de o „întâlnire de gradul II”. Alți autori consemnează astfel de evenimente şi în timpul celui de-al doilea război mondial, iar alții afirmă că OZN-urile au vizitat planeta noastră din cele mai vechi timpuri, celebra vedenie a lui Iezechiel din Biblie pare sa fi fost relatarea unei întâlniri de gradul II. (*întâlnire de gradul II – observații de OZN-uri de la o distanța sub 150 de metri).

Cei care se simt frustrați că OZN-urile aterizează doar pe la alții, pot sta liniştiţi. Vin şi pe la noi, şi încă nu de ieri de azi. Cine nu crede, poate consulta câteva manuscrise aflate la Biblioteca Academiei.

*P.S: dacă observați cuvinte “pocite”, sau expresii care care sună ciudat, este din cauza faptului că am citat frazele din acele secole exact așa cum au fost scrise:

O „lună” vagaboandă și o „stea” care „monitorizează” un război

“Leat 1793 noemvrie 27, duminecă la 2 pol ceasuri din noapte…”

(după sistemul turcesc de măsurare a timpului, în funcție de răsăritul şi apusul soarelui, asta ar cam echivala cu orele 19:30)

“…s-au cutremurat pămîntul de trei ori, aflîndu-mă la masă la Floreşti, cu dumnealui sărdarul Constantin Poenaru. Iar a doao zi sara, tot la acea vreme, au făcut minune luna, că într-o jumătate de ceas au fugit pe ceri, de la prînzul mic fiind luna, pînă au venit la chindie. Şi apoi au încetat.„

Din punct de vedere astronomic, „prînzul mic” corespunde locului de pe cer ocupat de „lună” (pentru că o „lună” care „fuge” pe cer, şi apoi  “încetează” în loc să apună este orice, numai satelitul natural al Pământului, nu), iar “chindia” corespunde unui punct situat între zenit şi apus. 

Ceva mai târziu, când steaua împăratului Napoleon începea să cam apună, Stan Irimie din Brașov scria că:

„La anul 1812 au ieşit o stea mare, cu multe raze, de către ameazi: de noapte răsărea și mergea la răsărit cătră muscali, apoi s-au întorsu şi au mers la apusu şi i s-au stricat razele. Steao patru luni au umblat, în bătaia franţuzului cu muscalul, cu neamţul.„

Interesantă stea care „patrulează” pe linia frontului şi are probleme tehnice „striciudu-i-se razele„… Probabil că inventivii “cercetători” conduși de Robert Condon, care au „activat” sub numele de Project Sign, Project Blue Book şi Project Grudge (studii oficiale ale guvernului american privind obiectele zburătoare neidentificate (OZN-uri) ) s-au inspirat și din cronica braşoveană a lui Stan Irimie, şi ideea cu „steaua” le-a plăcut atât de mult, încât au încercat convingă pe toţi aviatorii care urmăriseră sau fuseseră urmăriţi de OZN-uri că „obiectul” care le făcea probleme era planeta Venus ori steaua Sirius. 

Un OZN la Mănăstirea Neamțului

Presa vremii (existau deja publicaţii la începutul secolului al XIX-lea!) conţine si ea relatări asemănătoare. „Albina Românească„, editată la Iași de Gheorghe Asachi, îşi informa cititorii în numărul 87 din anul 1832 că:

“Marti 1 noiembrie pe la 5 1/2 ceasuri europene s-au văzut aici în firmament o meteoră sau arătare firească(!) între siud-vest (amează-apus). Fulgerînd s-au lăsat in gios o mulţime de candele de forma celor de artifiţie, împreună cu un miros de pucioase, după care s-au înformat un stîlp luminos şi verticale (din sus în gios) ce peste tot au ţinut ca la cinci minute.„

Cinci ani mai târziu, tot „Albina Românească” relatează despre un alt corp ceresc ciudat, care a fost văzut în nordul Moldovei:

„Pe la 11 ceasuri s-au văzut chiar deasupră mănăstirii Neamţu un glob luminos de formă sferoidică lungueţ, în mărime ca de 12 palme. Acest meteor să coborea din atmosferă în direcţie oblică spre apus, încet pe deasupra ogrăzii mănăstirii, luminînd toate poenile cu foarte vie și sclipicioasă lucoare și slobozind scîntei care lumina ca ale stelelor căzătoare. Din părţile învecinate cele de aproape, precum tîrgu Neamtu, să părea cum că mînăstirea ar fi arzînd. Acest meteor s-au observat și la Dorohoi la acelaşi ceas.”

Cu opt decenii înainte de Roswell

Tot în Moldova s-a consemnat o altă apariţie neobișnuită, ce a avut loc pe data de 1 februarie 1841, la orele 20,45, putând fi văzută la Bacău la Iaşi. Următoarea descriere se datorează spiţerului (farmacistului) losif Teohari: 

„… se arătă la o mică înălţime, de o formă sferică diametrul se părea ochiului a fi de două palme, albiu şi foarte (uminator, slobozindu-se de la nord-ost spre vest si lăsînd în urmă și o coadă prea frumos scînteietoare. Cu desfiinţarea numitei sfere meteorice (așa clar crăpînd) se înformă o alta, a căria formă era mai mică, dar lumina mai înfocată, carea ţinu aceiaşi direcţie, lăsînd o asemine coadă scînteietoare şi făcîndu-se în sfîrșit nevăzută spre marginea apusană a orizontului nostru. Timpul arătării sale se socoteşte a fi fost mai muit de o minută„.

Un „meteorit” care „se sparge„, dând naştere altuia, mai strălucitor e cam ciudat.

Urmează o „cometă” cu un comportament cam ciudat:

„La leat 1843 mart 5 s-au arătat un fenomen adecă semn pă cer, carele se ivea Ia un ceas din noapte şi ţinea pînă la șapte. Care semn zic unii că s-ar mai fi arătat… însă acest de acum semn au fost mai mare și au ţinut mai multe zile.„

Despre acest fenomen, care a putut fi văzut în toată Europa, s-a scris şi s-a vorbit foarte mult. Apărea la vest și apoi se întuneca; avea o formă piramidală 

“scurtată fiind partea dinspre orizont, cea mai îngustă şi mai siab luminoasă, iar cealaltă din protivă mai lată și mai luminoasă se ivea şi pierdea tot în acel loc.„

Patru zile mai tîrziu – deci pe 9 martie 1843 – fenomenul a devenit mai complex, „piramida” fiind însoțită de un glob luminos,

 „care s-au arătat tot în acea parte şi după cîteva secunde au perit cu o fulgerare.„

Şi pentru că Moldova nu putea să monopolizeze apariţiile inexplicabile, iată descrierea unui fenomen văzut în apropierea oraşului Târgovişte, aşa cum este făcută pe o carte veche, probabil de mâna primului ei proprietar:

„La 1 noemvrie 1866 marţi noaptea pă la zioare s-au făcut un semn mare pe cer, ca un sul, apoi s-au rotocolit ca o coroană, s-au desfăcut şi în urmă au picat milioane dă stele gios pînă dăspre zioa; începîndu-se aceasta de la răsărit s-au sfîrşit spre apus. Niţă Andronescu„. 

Ar putea fi vorba de o catastrofă aviatică, mai exact de explozia unui OZN, cu opt decenii înainte de „incidentul Roswell” .