Pictura “Cina cea de Taina” este una dintre cele mai mari capodopere ale Renasterii, creata de maestrul si enigmaticul Leonardo Da Vinci. Opera de arta este considerata fenomenala mai ales prin complexitatea subiectului biblic pe care aceasta il atinge. Articolul acesta are menirea de a examina si de a interpreta simbolismul picturii intru-totul si a fiecarui personaj in parte.

Creată în perioada 1495-1498, pictura murală a lui Leonardo da Vinci, cunoscută sub numele de “Cina cea de Taina” – o capodoperă a Înaltei Renașteri italiene și una dintre cele mai cunoscute opere de artă creștină – ilustrează scena din ultimele zile de viata ale lui Isus Hristos, precum este descrisă în Evanghelia după Ioan 13:21. Flancat de cei doisprezece apostoli ai săi, Isus tocmai declarase că unul dintre ei îl va trăda: „Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde”.

Imaginea prezintă reacția fiecărui discipol la stirea ce mantuitorul tocmai le-a dat-o. Deși la suprafață pare doar o pictura simplă de artă biblică, este de fapt o lucrare excepțional de complexă, a cărei simbolism matematic, complexitate psihologică, și focalizare dramatică, o fac primul exemplu real de estetică Inaltei Renasteri.

Imaginea măsoară 4.57 metri pe 8.83 metri și ocupă un perete din sala de mese de la mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano. Din păcate, pentru a-și oferi posibilitatea de a face modificări picturii in timp ce lucra la ea, ceva care nu este posibil cu o pictura obișnuită în frescă umedă – Leonardo a sigilat mai întâi suprafața peretelui de piatră și apoi a pictat peste ea cu tempera și uleiuri, ca și cum era un panou din lemn.

Drept urmare, lucrarea a început să se deterioreze aproape din momentul în care a fost terminată. 70 de ani mai târziu, biograful Giorgio Vasari a descris-o ca fiind „atât de prost făcută, încât tot ce se poate vedea acum este un punct clar”. De aceea opera a trecut printr-o campanie de restaurare de 20 de ani. Chiar și așa, opera rămâne una dintre cele mai mari picturi renascentiste.

Analiza pe personaje a tabloului “Cina cea de Taina”

Apostolii

Identitatea apostolilor luati parte in parte din “Cina cea de Taina” este confirmata in notitele lui Leonardo Da Vinci. In tablou, de la stanga la dreapta, sunt descrisi in grupuri de trei, reactionand la vestea data de mantuitor in felul urmator:

Grupul 1

Bartolomeu, Iacob cel tanar si Andrei, sunt toti surprinsi.

Grupul 2

Iuda Iscariotul este inmarmurit; lângă el, Petru ține un cuțit in mana și pare usor furios, în timp ce Ioan, cel mai tânăr apostol, pur și simplu pare multumit, continuand sa manance.

Grupul 3

Toma este suparat, Iacov este in stare de soc, iar apostolul Filip vrea o explicatie.

Grupul 4

Ultimul grup de trei, Iuda Tadeul si Matei se intorc spre Simon Zelotul-Canaanitul  sa-i ceara explicatii.

Pe scurt, tabloul surprinde doisprezece indivizi în mijlocul întrebării, gesticulării sau prezentând diverse nuanțe de groază, furie și neîncredere. Este uman și este în contrast complet cu poziția senină a lui Isus însuși.

Iisus Hristos

Ca și în toate picturile religioase pe această temă, Isus însuși este centrul dinamic al compoziției. Mai multe caracteristici arhitecturale converg asupra figurii sale, în timp ce capul său reprezintă punctul de dispariție pentru toate liniile de perspectivă – un eveniment care face din “Cina cea de Taina” rezumatul perspectivei liniare a Renașterii. Între timp, gestul său expansiv – care indică sfântul sacrament al pâinii și vinului – nu este destinat apostolilor săi, ci pentru călugării și călugărițele mănăstirii Santa Maria delle Grazie.

Iuda

In cele mai multe versiuni a “Cinei cea de Taina”, Iuda este singurul discipol ce nu are o aureola in jurul capului, sau este asezat separat de ceilalti apostoli la masa. Fata de alti artisti, Leonardo Da Vinci ii aseaza pe toti  pe aceeasi parte a mesei cu fata spre privitor. Chiar si asa, Iuda ramane “marcat”. In primul rand tine in mana o punga micuta, ce simbolizeaza cei 30 de arginti primiti ca sa-l tradeze pe Isus; al doilea semn este ca a varsat solnita, ce este alt semn e tradare, iar capul sau este pozitionat intr-o pozitie mai joasa decat a celorlalti din tablou, ceea ce ar vrea sa simbolizeze vina si rusinea.

Comunicarea catre privitor

Apostolii

Identitatea apostolilor luati parte in parte din “Cina cea de Taina” este confirmata in notitele lui Leonardo Da Vinci. In tablou, de la stanga la dreapta, sunt descrisi in grupuri de trei, reactionand la vestea data de mantuitor in felul urmator:

Grupul 1

Bartolomeu, Iacob cel tanar si Andrei, sunt toti surprinsi.

Grupul 2

Iuda Iscariotul este inmarmurit; lângă el, Petru ține un cuțit in mana și pare usor furios, în timp ce Ioan, cel mai tânăr apostol, pur și simplu pare multumit, continuand sa manance.

Grupul 3

Toma este suparat, Iacov este in stare de soc, iar apostolul Filip vrea o explicatie.

Grupul 4

Ultimul grup de trei, Iuda Tadeul si Matei se intorc spre Simon Zelotul-Canaanitul  sa-i ceara explicatii.

Pe scurt, tabloul surprinde doisprezece indivizi în mijlocul întrebării, gesticulării sau prezentând diverse nuanțe de groază, furie și neîncredere. Este uman și este în contrast complet cu poziția senină a lui Isus însuși.

Iisus Hristos

Ca și în toate picturile religioase pe această temă, Isus însuși este centrul dinamic al compoziției. Mai multe caracteristici arhitecturale converg asupra figurii sale, în timp ce capul său reprezintă punctul de dispariție pentru toate liniile de perspectivă – un eveniment care face din “Cina cea de Taina” rezumatul perspectivei liniare a Renașterii. Între timp, gestul său expansiv – care indică sfântul sacrament al pâinii și vinului – nu este destinat apostolilor săi, ci pentru călugării și călugărițele mănăstirii Santa Maria delle Grazie.

Iuda

In cele mai multe versiuni a “Cinei cea de Taina”, Iuda este singurul discipol ce nu are o aureola in jurul capului, sau este asezat separat de ceilalti apostoli la masa. Fata de alti artisti, Leonardo Da Vinci ii aseaza pe toti  pe aceeasi parte a mesei cu fata spre privitor. Chiar si asa, Iuda ramane “marcat”. In primul rand tine in mana o punga micuta, ce simbolizeaza cei 30 de arginti primiti ca sa-l tradeze pe Isus; al doilea semn este ca a varsat solnita, ce este alt semn e tradare, iar capul sau este pozitionat intr-o pozitie mai joasa decat a celorlalti din tablou, ceea ce ar vrea sa simbolizeze vina si rusinea.

Leonardo a folosit tehnici noi pentru a comunica ideile sale privitorului. În loc să se bazeze exclusiv pe convențiile artistice, el folosea „modelele” obișnuite ce le intalnea pe strada, precum și gesturile derivate din limbajul semnelor folosit de surdo-muti și gesturile oratorice folosite de vorbitorii publici. Interesant este că, dupa reprezentarea in tabloul Cina ce de Taina a apostolului Toma, ținându-și sus degetul arătător, Rafael l-a înfățișat Leonardo însuși în celebra pictura Școala din Atena (1510-11) făcând un gest identic.

Simbolismul matematic al picturii

Tabloul contine mai multe aluzii aduse numarul 3 (care probabil simbolizeaza Sfanta Treime). Discipolii sunt asezati in grupuri de cate 3; sunt trei fereste, in timp ce forma mantuitorului este triunghiulara.

Teorii ale conspiratiei – Filme si alte carti

Opera de arta a geniului Leonardo Da Vinci, Cina cea de Taina, a fost subiectul a numeroase teorii ale conspiratiei, scriindu-se in urma acestora numeroase carti, printre care si best seller-uri precum: “Codul lui Da Vinci” (2003) de Dan Brown si “Revelatia Templierilor” (1997).

De asemenea apostolul Ioan este considerat de multi conspirationisti ca fiind de fapt Maria Magdalena. Lasand la o parte faptul ca o excludere nejustificata a apostolului Ioan nu-si avea sensul, figura femeiasca a lui Ioan are totusi o explicatie.

De exemplu, tabourile: Cina cea de Taină (1447) de Andrea del Castagno, și Cina cea de Taină (1480) de Domenico Ghirlandaio, pictori ce i-au fost profesori lui Michelangelo – ambele îl înfățișează pe Ioan cu o figură feminină cu un par destul de lung. Acest lucru se intampla pentru ca din Biblie se stia ca apostolul Ioan era cel mai tanar dintre cei 12 apostoli. Iar sa se evidentieze acest lucru in pictura, artistii renascentisti pur si simplu dadeau o forma feminina tanarului expus in tablou.