Drogurile care te fac sa te simti bine, sunt aproape irezistibile. De la cofeina la cocaina, omul este intr-o continua cautare dupa ceva care sa-l ajute sa se elibereze de sub stresul paralizant si presiunile strivitoare care alcatuiesc atat de mult din viata moderna. Insa, in timp ce dovezile privind nocivitatea acestor substante, se aduna tot mai mult, oamenii de stiinta descopera ca un organism sanatos este capabil sa-si fabrice singur substante euforizante, lipsite de efecte daunatoare si capabile sa promoveze sanatatea. Acestia sunt niste hormoni care se numesc “Hormonii fericirii”.

Este posibil ca organismul nostru sa fabrice „droguri”?

Da. Dacă prin drog se înţelege o substanţă chimică, atunci organismul uman produce mii de droguri în fiecare zi. Dacă prin drog se înţelege o substanţă folosită pentru a trata o boală, răspunsul este tot afirmativ. Organismul uman se află angajat într-un permanent efort de a se vindeca pe sine.

Ce fel de substanţe euforizante produce organismul?

Da. Dacă prin drog se înţelege o substanţă chimică, atunci organismul uman produce mii de droguri în fiecare zi. Dacă prin drog se înţelege o substanţă folosită pentru a trata o boală, răspunsul este tot afirmativ. Organismul uman se află angajat într-un permanent efort de a se vindeca pe sine.

Cele mai puternice substanţe de acest fel sintetizate în laborator sunt narcoticele. Narcoticele blochează transmiterea durerii şi produc senzaţii de bunăstare extremă, de euforie. Tocmai de aceea sunt foarte utile pentru combaterea durerilor intense, inevitabile. În timp însă, ele pot deveni nocive şi dau dependenţă. Relativ recent, oamenii de  ştiintă au descoperit că organismul îşi fabrică substanţe similare narcoticelor pentru uz propriu. Aceste substanţe pot fi grupate laolaltă sub termenul general de „endorfine”, care sunt o parte din acesti „hormoni ai fericirii”.

Sunteţi curioşi să vedeţi aceşti hormoni ai fericirii în acţiune? Nu aveţi decât să observaţi, cu prima ocazie în care vă loviţi cu piciorul de ceva tare, cât de repede scade în intensitate durerea intensă de la început şi cum se instalează în locul ei o senzaţie de amorţeală binefăcătoare. Persoanele rănite în accidente de circulaţie sau soldaţii răniţi în timpul luptei rareori îşi dau seama de la început cât de grav sunt răniţi. Unii sportivi pot suferi chiar fracturi în timpul competiţiei, fără să simtă nicio durere până ce partida nu s-a incheiat. Toate acestea sunt exemple în care putem vedea endorfinele la lucru.

Cu ani în urmă, dr. Hans Selye a constatat că teama sau mânia pot declanşa o descărcare masivă de adrenalină în organism. 

Raţiunea acestei descărcări este creşterea disponibilului de energie, care permite persoanei în cauză fie să lupte cu, fie să fugă de sursa pericolului. Cercetări ulterioare au arătat că frica si mânia pot prejudicia organismului dacă persistă timp mai îndelungat. De asemenea, şi alte emoţii negative – durerea, ura, amărăciunea şi resentimentele, în cazul în care se prelungesc în timp, pot epuiza mecanismele de supravieţuire în condiţii de urgenţă şi pot slăbi apărarea organismului împotriva bolilor.

Dacă emoţiile negative pot fi distructive, ce se poate spune despre aşa-numita “gandire pozitiva”?

Norman Cousins a deschis calea către un domeniu complet nou atunci când a reusit să se vindece de o boală fatală, incurabilă, folosind ca mijloace terapeutice emoţii pozitive, ca râsul, bucuria, dragostea, recunoştinţa şi credinţa, alături de alte metode terapeutice de bun simţ. De atunci încoace, specialiştii în materie de psihoneuroimunologie au izolat multe din substanţele pe care creierul le secretă sub influenta acestor emoţii. Ele nu sunt altceva decât „hormoni ai fericirii” , iar printre efectele lor majore se numără favorizarea insănătoşirii, întărirea sistemului imunitar si mult dorita si minunata senzaţie de bine.

Vreţi să spuneţi că organismul nostru produce substanţe care pot fie vindeca, fie vătăma?

Emoţiile constituie o parte cu totul specială a umanităţii noastre. Cele negative favorizează îmbolnăvirea, în timp ce emoţiile pozitive exercită un efect benefic asupra fiecărei părţi a organismului. De exemplu, orice medic ştie că nu trebuie să închidă usa speranţei pacienţilor aflaţi în ultimele stadii de suferinţă. Medicul care, plin de interes și compasiune pentru starea pacientului, îi spune acestuia cu încredere şi optimism: „Presimt că dvs. sunteţi tocmai acel unul din 10 care invinge această boală„, va rămâne deseori surprins să constate că profeţia sa s-a împlinit. Insă aceasta este cu totul altceva decât a spune: „Aveţi numai o şansă din 10 de a supravieţui„.

Ce altceva poate favoriza sinteza acestor „hormoni ai fericrii”?

Știm deja de multă vreme că exerciţiul fizic este benefic pentru organism. Insă oamenii de ştiinţă au observat, la un moment dat, că starea de bine care urmează după efectuarea exerciţillor fizice nu putea fi explicată doar prin efectul de creştere a formei fizice. Se mai petrecea şi altceva, şi acest „altceva” s-a dovedit a fi o creştere a producţiei de endorfine. 

De unde putem şti că aceste stări sau senzaţii de bine nu sunt doar un rezultat al „gândirii  pozitive”?

Atât efectul narcoticelor, cât si al endorfinelor poate fi anulat de către o anumită substanţă chimică pe care medicii o folosesc în tratamentul abuzului de droguri. Dacă se administreaza această substanţă unei persoane a cărei durere era calmată cu morfina, durerea va reapărea aproape imediat. În mod similar, dacă se administrează această substanţă unei persoane care se simte excelent ca urmare a producţiei proprii de endorfine, starea de bine a acestei persoane va dispărea ca prin farmec. Pur şi simplu.

Secreţia de endorfine creşte ca urmare a „gândirii pozitive”. Rezolvarea conflictelor, alungarea urii şi resentimentelor, cultivarea unor atitudini iertătoare, generoase şi recunoscătoare, descoperirea unei credinţe puternice, hrănirea unor astfel de emoţii este în măsură să crească semnificativ productia de hormoni ai fericirii la nivelul creierului si să întărească abilitatea organismului de a rezista asaltului bolilor. Iar dacă la acestea mai adăugăm o plimbare zilnică, este ca şi cum am adăuga glazura unei prăjituri.