În timp ce astronomii sunt pe cale să pătrundă misterul găurilor negre, aflate la ani lumină depărtare de planeta noastră, alţi numeroşi savanţi se intreabă cum s-au putut forma straniile „găuri albastre” în Marea Caraibelor. Numeroşi scafandri şi-au riscat viaţa încercând să le afle secretele.

Coborârea în abisurile marine ale Bahamasului este foarte periculoasă, căci mareele creează aici turbioane gigantice, deosebit de puternice. J.J. Cousteau, pe vasul său de cercetări Calipso a studiat „gaura albastră” Lighthouse Reef, in largul Belizelor, ex-Hondurasul britanic. Un abis fascinant: un cilindru de calcar de 350 m diametru, care se afundă in masivul coralian la mai mult de 125 m adâncime.

Acest abis extraordinar, de un albastru profund, nu este unic: arhipelagul Bahamas este plin de aceste „hornuri” gigantice. Majoritatea sunt situate in insule, în plină mare, şi totuşi sunt pline cu apă dulce.

Cum s-au putut forma, în plin ocean, aceste gigantice fântâni înconjurate de corali?

Acum milioane de ani, calota glaciară a invadat regiunile calde, iar nivelul mărilor a scăzut cu zeci de metri. Retrăgându-se, apa a lăsat să iasă la suprafaţă forme de relief care au fost apoi supuse eroziunii. Atmosfera s-a reîncălzit treptat, marii gheţari s-au topit, marea a invadat din nou majoritatea locurilor, dar marile fântâni au rămas cu apă dulce.

Această mişcare de du-te-vino, care s-a repetat în mai multe reprize la începutul cuaternarului, a creat bulversări geologice şi a generat peisaje surprinzătoare. Cele din marea Caraibelor şi din Bahamas sunt tipice solurilor calcaroase, permeabile prin definiţie: ele au fost fasonate de apele de scurgere.

Faimoasa „gaură albastră” de la Lighthouse Reef a fost un astfel de abis care a fost apoi inundat prin revenirea mării. De fapt, echipa comandantului Cousteau a cules de aici o stalactită… care nu s-a putut forma decât în aer liber…