Conform legendei biblice, cele 10 Porunci ale Domnului, pe care le găsim în Testament, au fost scrise iniţial pe două plăci de piatră, care i-au fost înmânate lui Moise pe Muntele Sinai, de insusi Dumnezeu. În total, pe aceste plăci, erau gravate Zece Porunci. În anul 586 î.Hr., armata lui Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, a distrus templul în care se afla Chivotul Puterii — o cutie în care se păstrau Tablele Legii. De atunci, acestea nu au mai fost găsite.

Conform legendei biblice, pe Muntele Sinai, insuşi Dumnezeu i-a înmânat lui Moise Tablele Legii — două plăci de piatră pe care erau scrise Cele Zece Porunci — spre a fi predate poporului. Deoarece Moise este cel ce a predat poporului Legile, acestea mai sunt numite şi „Legile lui Moise”, ele constituind astăzi Tora, cartea de căpătâi a iudaismului. Cartea „Exodur — a doua din cele cinci („Pentateuhur) ale Bibliei creşti Torei iudaice — relatează despre eliberarea poporului evreu din robia egiptenilor — exodul din Egipt — şi despre uimitoarea călătorie a evreilor, în frunte cu prorocul Moise, spre muntele Sinai, unde Dumnezeu l-a chemat pe Moise, dându-i tablele cu Cele Zece Porunci gravate în piatră; poporul începuse să-şi manifeste nemulţumirea că. invăţătorul Moise lipsea prea mult din mijlocul său.

Atunci fratele lui Moise, Aaron, a adunat de la oameni bijuteriile din aur şi a confecţionat din acestea un taur, în faţa căruia au început să se închine evreii.

Ajuns la poporul său, Moise îl găseşte în cea mai mare decădere posibilă: idolatria. Mâniat, el a nimicit taurul de aur şi a trântit tablele de pământ, spărgându-le. Tot atunci, au fost omorâţi şi mulţi dintre acei care se închinau taurului de aur. Când Moise a urcat din nou pe Muntele Sinai, Domnul i-a zis să cioplească alte două table de piatră şi să vină la El, şi El va mai scrie o dată cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintâi. A cioplit Moise alte două table, iar Domnul le-a scris iarăsi, „cu degetul sau”.  De asemenea, Dumnezeu i-a ordonat să facă şi un chivot din lemn, în care s-au păstrat ulterior Tablele.

Ziua în care acestea au fost transmise lui Moise se consideră Ziua Încheierii Sfintei Înţelegeri, iar chivotul este simbolul comuniunii dintre Dumnezeu si oameni.

Chivotul Legii nu trebuie confundat cu Noul Chivot sau cu chivotul-coş în care mama l-a ascuns pe pruncul Moise pentru a-l salva de la moarte. În afară de noile table, pe care erau scrise Poruncile, conform legendei, în Chivotul Legii (sau al Puterii) se păstrau şi rămăşiţe din tablele vechi, sparte de Moise. Plecând la război, evreii luau cu sine cioburi dintre acestea în calitate de talisman, dar şi pentru ca aceste relicvii păstrate în Chivot să nu ajungă în mâinile duşmanului. in timpul exodului din Egipt, Chivotul cu Tablele Legii se păstra în Cortul Sfânt.

Mai târziu, când împăratul iudeilor, David, a cucerit Ierusalimul şi l-a declarat capitală, el a adus aceste relicve în Ierusalim. În anul 950 i.Hr., fiul lui David, Solomon, termină de

construit Templul din Ierusalim şi Chivotul cu Tablele Puterii este mutat în templu. Tot aici, a fost instalată şi o menora — un candelabru de aur cu şapte braţe, căruia Solomon i-a acordat o atenţie deosebită, spunând că în aceasta trebuie să ardă mereu cel mai curat ulei de măsline. Acest templu a existat trei secole şi jumătate, până când, în anul 586 ‘i.Hr., crudul rege al Babilonului, Nabucodonosor al II-lea, recucereşte Ierusalimul, jefuind templul şi distrugându-l până la temelie, iar majoritatea populaţiei acestui oraş o trimite în robie. După aceste evenimente, Chivotul cu Poruncile a fost de negăsit.

Nu se cunosc exact nici forma, nici dimensiunile tablelor şi nici cum arătau Cele Zece Porunci inscripţionate pe pietre. Conform legendelor iudaice, tablele aveau forme de cuburi, lungimea laturii fiecăruia măsurând un cot. Fiecare dintre cuburi aveau câte o gaură în formă de cilindru, iar inscripţiile erau făcute pe toate suprafeţele — interne şi externe — în limba ebraică veche şi în asiriană. Aproximativ astfel sunt imaginate Tablele Legii în sinagogi şi în cărţile ebraice.

În tradiţia creştină, tablele sunt redate în formă de plăci alungite din piatră sau în formă de două pagini de carte deschisă, ale căror colţuri de sus sunt rotunjite. De asemenea, nu există niciun fel de mărturie în ce ordine erau scrise Poruncile pe aceste table. Nu se poate afirma cu siguranţă că cinci porunci erau pe o tablă şi alte cinci pe alta.

Există şi o versiune conform căreia toate Cele Zece Porunci erau scrise pe fiecare dintre cele două table, la fel cum scriem noi astăzi contractele în două exemplare. Dacă de atunci au trecut mai mult de 2500 de ani şi nu s-au putut afla aceste date despre Chivotul cu Tablele Legii, nu se ştie dacă de acum încolo am putea să aflăm — doar dacă, printr-o minune, acesta nu a fost totuşi distrus de armata lui Nabucodonosor şi, într-o bună zi, va fi găsit în locul în care a zăcut atâta amar de vreme.